La Braila, literatura nu se vinde, nu se discuta. Un articol despre o lansare de carte trece neobservat, la fel ca si cel despre nu stiu ce liga culturala infiintata in urbe. Azi are loc un vernisaj, miine se discuta despre Panait Istrati, poimiine se asterne praful. Calduta, mediocra si anonima, viata culturala braileana se deruleaza monoton cu aceeasi tenori plictisiti care-si cinta ariile interminabile la fiece vernisaj, la fiece lansare de volum de versuri. Poetii se duc cu bani de-acasa la edituri si-si platesc cartile tiparite in trei ori cinci sute de exemplare pe care le impart prietenilor si colegilor de serviciu. Altii mai musca o finantare de la buget prin nu stiu ce institutii, folosindu-se de incurcate relatii de sorginte politica - un sistem de pirghii care mi-e destul de neclar, dar care functioneaza, aveti cuvintul meu.
Cind saptamina trecuta publicam in "Obiectiv" articolul "Catalogul poetilor braileni care au pupat in fund regimul comunist", linistea aia calduta de care vorbeam la inceput s-a tulburat un pic. Codul tacerii a fost spart si aproape 20 de comentarii s-au infipt in textul publicat in editia on-line a ziarului. Pentru a avea un termen de comparatie, trebuie sa spun ca articolul despre instaurarea noului prefect publicat in aceeasi zi pe prima pagina a cotidianului "Obiectiv" nu a strins mai mult de 8 comentarii. Ce scria acolo? In principal lucruri care nu aveau de a face cu obiectul articolului. Unul dintre comentatori, de pilda, evoca un moment de dupa revolutie cind subsemnatului ii "curgeau mucii" incercind sa se angajeze la cele trei posturi de radio existente in oras. Ca pe vremea aia eram un elev de liceu caruia nu de angajare, fie si la un post de radio, ii ardea, ci de continuarea studiilor, intr-un alt oras decit Braila, e prea putin important pentru comentatorul cu pricina, dar si pentru noi, ca nu despre minciunile anonimilor de pe forum ori despre adolescenta mea voiam sa va spun. Ei bine, multe comentarii a adunat si o cronica de carte scrisa de un tinar critic literar brailean, publicata in aceeasi zi in "Obiectiv". Pe site, injuraturile erau la mare cautare. Injuraturi si blesteme. La o cronica de carte si la o ancheta despre poeti! Mai sa fie... Au mai trecut citeva zile si poetesa insasi, autoarea volumului analizat de tinarul critic de care pomeneam, s-a materializat in redactie subliniind clar faptul ca, daca domnul Stan nu-si retrage critica literara, o sa-l dea in judecata. Asta m-a dat pe spate. Dar nu pina la capat. In fond, se poate orice: singurul proces pe care l-am avut de cind practic meseria de jurnalist a fost pentru o caricatura. Asa ca, sa fii chemat in fata instantei pentru un articol de critica literara legitimat de dreptul la libera exprimare cu privire la un act cultural public, asa cum este o carte, nu-mi mai pare atit de incredibil. Apoi, mai trebuie spus ca la ultima mea escapada intr-un cenaclu literar brailean am fost martorul unui meci de box in toata regula, ceea ce inseamna ca am vazut cu ochii mei veninul care curge in singele scriitorilor autohtoni, chiar si-atunci cind sare pe pereti.
Lasind gluma la o parte, un lucru ramine sigur: viata literara braileana e un monstru care doarme si care da cu piciorul cind este ciupit de fund. Si cred ca cineva trebuie sa-si gaseasca curajul sa-l trezeasca. Poate o sa constatam astfel ca demonul asta mofturos si artagos este, de fapt, un copil frumos. Sa-l trezim, sa-l punem la masa si sa-l trimitem la scoala.
Si o sa inchei cu un citat dintr-un articol publicat in "Obiectiv" de profesorul Viorel Mortu, nu cu foarte multa vreme in urma: "Este la Braila un climat cultural care poate face posibila capodopera? Acesta e pariul, aceasta e problema. Atit cit este, literatura publicata la Braila s-a dezvoltat fara o critica insotitoare. Lansari de carte, public, discutii blinde. Dar cel mai important lucru este ca in jurul acestor carti nu s-a dezvoltat o critica literara care sa garanteze spiritul critic. Elite culturale, edituri, cenaclu, boemie, lideri de opinie, reviste literare, editori, cafenea literara, saloane literare, poeti, prozatori, eseisti, dramaturgi si, peste toate, un public bine instruit, mare devorator de literatura, singurul care poate garanta emulatia. Numai existenta acestora poate asigura transformarea unei elefantiaze culturale de acum intr-un proiect viabil numit “literatura braileana”".
P.S. - Am pus titlul acestui text plecind de la premisa ca in Braila, viata culturala, la fel ca si viata politica, este o mare imensa de rahat si ca naufragiatii de pe ea incearca sa supravietuiasca in mici barcute de hirtie. Scriind, pesimismul mi-a trecut fiindca nu poti sa te gindesti la literatura fara sa ti se umple mintea de vise. Despre vise, despre literatura si politica, despre presa si multe nimicuri va invit sa discutam pe blogul meu, la www.jurnalistprovincial.wordpress.com, intr-o mica barcuta de hirtie.
Cind saptamina trecuta publicam in "Obiectiv" articolul "Catalogul poetilor braileni care au pupat in fund regimul comunist", linistea aia calduta de care vorbeam la inceput s-a tulburat un pic. Codul tacerii a fost spart si aproape 20 de comentarii s-au infipt in textul publicat in editia on-line a ziarului. Pentru a avea un termen de comparatie, trebuie sa spun ca articolul despre instaurarea noului prefect publicat in aceeasi zi pe prima pagina a cotidianului "Obiectiv" nu a strins mai mult de 8 comentarii. Ce scria acolo? In principal lucruri care nu aveau de a face cu obiectul articolului. Unul dintre comentatori, de pilda, evoca un moment de dupa revolutie cind subsemnatului ii "curgeau mucii" incercind sa se angajeze la cele trei posturi de radio existente in oras. Ca pe vremea aia eram un elev de liceu caruia nu de angajare, fie si la un post de radio, ii ardea, ci de continuarea studiilor, intr-un alt oras decit Braila, e prea putin important pentru comentatorul cu pricina, dar si pentru noi, ca nu despre minciunile anonimilor de pe forum ori despre adolescenta mea voiam sa va spun. Ei bine, multe comentarii a adunat si o cronica de carte scrisa de un tinar critic literar brailean, publicata in aceeasi zi in "Obiectiv". Pe site, injuraturile erau la mare cautare. Injuraturi si blesteme. La o cronica de carte si la o ancheta despre poeti! Mai sa fie... Au mai trecut citeva zile si poetesa insasi, autoarea volumului analizat de tinarul critic de care pomeneam, s-a materializat in redactie subliniind clar faptul ca, daca domnul Stan nu-si retrage critica literara, o sa-l dea in judecata. Asta m-a dat pe spate. Dar nu pina la capat. In fond, se poate orice: singurul proces pe care l-am avut de cind practic meseria de jurnalist a fost pentru o caricatura. Asa ca, sa fii chemat in fata instantei pentru un articol de critica literara legitimat de dreptul la libera exprimare cu privire la un act cultural public, asa cum este o carte, nu-mi mai pare atit de incredibil. Apoi, mai trebuie spus ca la ultima mea escapada intr-un cenaclu literar brailean am fost martorul unui meci de box in toata regula, ceea ce inseamna ca am vazut cu ochii mei veninul care curge in singele scriitorilor autohtoni, chiar si-atunci cind sare pe pereti.
Lasind gluma la o parte, un lucru ramine sigur: viata literara braileana e un monstru care doarme si care da cu piciorul cind este ciupit de fund. Si cred ca cineva trebuie sa-si gaseasca curajul sa-l trezeasca. Poate o sa constatam astfel ca demonul asta mofturos si artagos este, de fapt, un copil frumos. Sa-l trezim, sa-l punem la masa si sa-l trimitem la scoala.
Si o sa inchei cu un citat dintr-un articol publicat in "Obiectiv" de profesorul Viorel Mortu, nu cu foarte multa vreme in urma: "Este la Braila un climat cultural care poate face posibila capodopera? Acesta e pariul, aceasta e problema. Atit cit este, literatura publicata la Braila s-a dezvoltat fara o critica insotitoare. Lansari de carte, public, discutii blinde. Dar cel mai important lucru este ca in jurul acestor carti nu s-a dezvoltat o critica literara care sa garanteze spiritul critic. Elite culturale, edituri, cenaclu, boemie, lideri de opinie, reviste literare, editori, cafenea literara, saloane literare, poeti, prozatori, eseisti, dramaturgi si, peste toate, un public bine instruit, mare devorator de literatura, singurul care poate garanta emulatia. Numai existenta acestora poate asigura transformarea unei elefantiaze culturale de acum intr-un proiect viabil numit “literatura braileana”".
P.S. - Am pus titlul acestui text plecind de la premisa ca in Braila, viata culturala, la fel ca si viata politica, este o mare imensa de rahat si ca naufragiatii de pe ea incearca sa supravietuiasca in mici barcute de hirtie. Scriind, pesimismul mi-a trecut fiindca nu poti sa te gindesti la literatura fara sa ti se umple mintea de vise. Despre vise, despre literatura si politica, despre presa si multe nimicuri va invit sa discutam pe blogul meu, la www.jurnalistprovincial.wordpress.com, intr-o mica barcuta de hirtie.
