Sorry, you need to enable JavaScript to visit this website.

Intoarcerea la leul slab

Saptamina trecuta, spre satisfactia abia ascunsa a unor comentatori economici, leul si-a dat drumul la vale. Scaderea valorii acestuia pe pietele financiare este pusa de aceiasi comentatori pe seama dezamagirii produse investitorilor de performantele sub asteptari inregistrate in economia romaneasca. Explicatia sumara ar fi ca jucatorii de pe pietele de capital au inceput sa-si stringa investitiile, sa le schimbe din lei in valuta si sa le directioneze catre alte oportunitati, bineinteles mai atragatoare. De aici provine "setea" de euro" pe piata, iar cind cererea este mare, oferta se adapteaza - in acest caz scumpind moneda europeana. Efectele acestei devalorizari asupra populatiei n-ar trebui sa surprinda pe nimeni, in ciuda ingrijorarii afisate pe fetele celor chemati sa comenteze "prabusirea" leului. Din 1990 incoace, preturile in Romania nu au facut altceva decit sa creasca. Toate motivele posibile au stat la baza scumpirilor. Chiar daca euro s-a apreciat pina la un dolar si jumatate, un zvicnet al monedei americane putea sa impinga leul in jos. Si invers, un reviriment al euro pe fondul unei scaderi a dolarului avea acelasi efect asupra leului. Cind s-au scumpit resursele energetice (petrol, gaze, curent electric), celelalte preturi au luat-o si ele razna. Conditiile meteo, cum ar fi seceta de asta-vara, produc si ele scumpiri. Acum, cind leul a inceput sa dea inapoi comparativ cu euro, dupa ce s-a apreciat pe parcursul a mai bine de doi ani, situatia nu se va schimba prea mult. Evident, exista si situatii in care scumpirile se vor resimti mai puternic - atunci cind veniturile (salariile) sint calculate in lei, iar platile (facturi, rate etc.) sint in euro. Insa este foarte putin probabil ca valoarea leului sa scada atit de brusc, astfel incit sa produca incapacitati de plata. Spre exemplu, o rata de 500 de euro va fi cu 10 lei mai scumpa astazi decit cu o luna in urma, ceea ce nu inseamna o gaura in cer, mai ales ca romanii, in general, nu-si numara si ultimul banut, asa cum nemtii de exemplu isi dramuiesc fiecare eurocent. Unele previziuni economice au si fixat valoarea euro peste un an la 4 lei, ceea ce semnifica o devalorizare usoara pe parcursul urmatorului an. Cita vreme nu vor interveni salturi, nemultumirile se vor mentine in limite suportabile. In definitiv, americanii nu arata deloc nemultumiti ca dolarul le scade: au de cistigat exportatorii. Principiul este valabil si pentru exportatorii romani - multi, putini, citi or fi. Evident, reversul medaliei este ca importurile se scumpesc, iar la importuri sintem campioni.




Categorie articol: 

Like / Share

Comentarii