Mai intii i-am suspectat pe pesedisti. Prea erau multi care ba il aparau pe Geona, asa din pamint, din iarba verde, ba ii gaseau justificari lui Iliescu. Mai apoi, am fost convins ca trebuie sa fie mina pedistilor cind presedintele Basescu era periat ba pe-un forum, ba pe altul. Nici aparatorii lui Vadim et co. nu se lasau mai prejos si citeam despre cit de mult il respecta ba unul, ba altul pe presedintele nationalistilor. Iar acum, ei bine, acum avem dovada ca nici penelistii nu-s mai prejos. Cum, necum (vreun forward binevoitor?) jurnalistii de la un ziar din capitala au intrat in posesia unor emailuri trimise de presedintele Cluburilor Studentesti Liberale, Liviu Jicman, prin care li se cerea tinerilor liberali sa invadeze forumurile de pe internet ale ziarelor si posturilor de televiziune. Jicman le cere colegilor de partid nu numai sa se implice si sa apere pozitia oficiala a partidului lor, o cerinta pe care, pina la urma, as fi gasit-o justificata din partea unui lider care intelege rolul propagandei, dar le si spune exact ce sa scrie pe respectivele forumuri. Cu alte cuvine, presedintele studentilor liberali nu are incredere ca membrii organizatiei pe care o conduce pot sa raspunda inteligent si urmind, sigur ca da, linia oficiala a partidului, unor acuze care li se aduc liberalilor. Nu, el crede ca ei au nevoie sa fie pastoriti si se asigura ca are control absolut.
Controlul absolut asupra mass-media, asupra opiniei publice, dar si asupra intregii populatii este acum marele pariu al circului politic la care asistam cu totii, neputinciosi si cu calusuri in gura in ultimele saptamini. Pariul intrarii in Uniunea Europeana odata cistigat, beneficiile pe care aceasta le va aduce tuturor celor aflati la locul potrivit la momentul potrivit este acum miza cea mare a bataliei dintre Cotroceni si Piata Victoriei, dintre Aleea Modrogan si Strada Kiseleff. Scandalul la care asistam in aceste zile nu mai are absolut nimic de a face cu interesul national, ci este unul al orgoliilor si al proeminentei interesului personal.
Si cu toate acestea, marea batalie se duce la strinsul de voturi. Orice loc in Parlamentul Romaniei sau in cel al Europei, orice pozitie, oricit de umila in administratiile locale va conta enorm in geografia economica a gruparilor politice pe urmatorii patru ani. Iar pentru a ocupa locul platit cu bani grasi din taxele romanilor trebuie sa ii convingi sa se mai lase pacaliti inca o data. Uninominal sau pe liste de partid, votul e important. El va asigura buna continuare a afacerilor membrilor marcanti de partide, care au nevoie ca de aer de schimbarea periodica si la intervale cit mai scurte a masinii de serviciu (care nu e folosita numai pentru transportul onor deputatului sau senatorului, onor primarelui sau vicelui in "teritoriu” - ce eufemism simplist pentru desemnarea intilnirilor reprezentantilor nostri cu alegatorii!), de mentinerea standardului de viata al familiei, al familiei amantei si al rudelor de gradul intii, samd, samd.
Miza, asadar e mare. Batalia pe "teritoriul” abstract si anonim al internetului devine astfel una esentiala. Aici se pot crea favoriti, se pot schimba opinii, se pot altera procentaje. Partidele politice au observat corect: scrisul de opinii pe internet e ieftin, reprezinta un spatiu electoral excelent, o poti face ori de cite ori, sub varii pseudonime si nici macar nu trebuie sa stii sa scrii. Ba e si mai bine daca esti agramat pentru ca ii convinge pe cei care te citesc ca esti bine-intentionat si "din popor”. Ce metoda mai buna de a da in cel de care nu-ti place sau de-a te porcai ca la usa cortului cu adversarii politici (si ei deghizati sub pseudonime inocente, precum personajele din D’ale Carnavalului sub mastile care le sint ridicate de pe fete in mod constant, sau pe care si le ridica singuri), sau de a-ti vintura, pur si simplu, frustrarile? Si nu va trece mult pina cind cel ce va cistiga batalia internetului si a forumurilor o va cistiga si pe cea de la urne.
Controlul absolut asupra mass-media, asupra opiniei publice, dar si asupra intregii populatii este acum marele pariu al circului politic la care asistam cu totii, neputinciosi si cu calusuri in gura in ultimele saptamini. Pariul intrarii in Uniunea Europeana odata cistigat, beneficiile pe care aceasta le va aduce tuturor celor aflati la locul potrivit la momentul potrivit este acum miza cea mare a bataliei dintre Cotroceni si Piata Victoriei, dintre Aleea Modrogan si Strada Kiseleff. Scandalul la care asistam in aceste zile nu mai are absolut nimic de a face cu interesul national, ci este unul al orgoliilor si al proeminentei interesului personal.
Si cu toate acestea, marea batalie se duce la strinsul de voturi. Orice loc in Parlamentul Romaniei sau in cel al Europei, orice pozitie, oricit de umila in administratiile locale va conta enorm in geografia economica a gruparilor politice pe urmatorii patru ani. Iar pentru a ocupa locul platit cu bani grasi din taxele romanilor trebuie sa ii convingi sa se mai lase pacaliti inca o data. Uninominal sau pe liste de partid, votul e important. El va asigura buna continuare a afacerilor membrilor marcanti de partide, care au nevoie ca de aer de schimbarea periodica si la intervale cit mai scurte a masinii de serviciu (care nu e folosita numai pentru transportul onor deputatului sau senatorului, onor primarelui sau vicelui in "teritoriu” - ce eufemism simplist pentru desemnarea intilnirilor reprezentantilor nostri cu alegatorii!), de mentinerea standardului de viata al familiei, al familiei amantei si al rudelor de gradul intii, samd, samd.
Miza, asadar e mare. Batalia pe "teritoriul” abstract si anonim al internetului devine astfel una esentiala. Aici se pot crea favoriti, se pot schimba opinii, se pot altera procentaje. Partidele politice au observat corect: scrisul de opinii pe internet e ieftin, reprezinta un spatiu electoral excelent, o poti face ori de cite ori, sub varii pseudonime si nici macar nu trebuie sa stii sa scrii. Ba e si mai bine daca esti agramat pentru ca ii convinge pe cei care te citesc ca esti bine-intentionat si "din popor”. Ce metoda mai buna de a da in cel de care nu-ti place sau de-a te porcai ca la usa cortului cu adversarii politici (si ei deghizati sub pseudonime inocente, precum personajele din D’ale Carnavalului sub mastile care le sint ridicate de pe fete in mod constant, sau pe care si le ridica singuri), sau de a-ti vintura, pur si simplu, frustrarile? Si nu va trece mult pina cind cel ce va cistiga batalia internetului si a forumurilor o va cistiga si pe cea de la urne.
