Sorry, you need to enable JavaScript to visit this website.

Infractori pe străzi. Soluţii

Bogaţi sau săraci, politicieni mai noi sau mai vechi, pensionari sau cetăţeni activi, femei sau bărbaţi, din fiecare categorie în ultima perioadă au fost victime ale eliberării premature - dacă pot să mă exprim aşa - a deţinuţilor, mulţi închişi pentru fapte de violenţă. Legea recursului compensatoriu promovată şi susţinută de alianţa PSD - ALDE -UDMR  a făcut multe victime în rândul cetăţenilor cinstiţi, din toate categoriile. N-au fost iertaţi nici pesediştii - Nicolae Bădălău este un exemplu -, chit că Liviu Dragnea este un apărător al “miilor de cetăţeni condamnaţi pe nedrept de statul paralel”. Mai mult, zilele trecute am aflat că un violator recidivist a mai primit şi o compensaţie bănească de 3000 de euro pentru condiţiile inumane din penitenciar! Dar copiii care stau în nişte condiţii de plâns făcând foamea lângă nişte părinţi iresponsabili? Dar pacienţii care n-au bani pentru clinicile universitare din ţară şi cu atât mai puţin de străinătate şi sunt trataţi şi internaţi în condiţii insalubre, în nişte spitale depăşite? Şi toate celelalte exemple în care cetăţeni cinstiţi şi nevinovaţi ai acestei ţări, mulţi bătrâni, prea mulţi copii, suferă de frig, de foame, de nepăsare?... Ştiu, vor spune unii că aşa ne-a cerut UE: condiţii decente în puşcării. Corect! Dar UE nu ne-a cerut să-i eliberăm de-a valma pe infractori, ci să-i tratăm ca oameni. Fără îndoială, de ani de zile, Puterea - indiferent din ce partide a fost formată - trebuia să ia în calcul construirea de penitenciare noi. Dar... să revenim cu picioarele pe pământ. Guvernanţii, de 30 de ani n-au fost în stare să construiască autostrăzi, punctul ZERO de unde dezvoltarea României şi-ar fi luat un avânt consistent.

În realitate, din punctul meu de vedere, problema este mult mai complexă şi rezolvarea nu stă nici în amnistii, graţieri, liberări condiţionate, nici în construirea de penitenciare noi. Esenţa problemei, după părerea mea, stă în recuperarea reală pentru societate a infractorilor. Doar un stat democratic,  prin politici judicioase, cu oameni bine plătiţi în sistemul de urmărire post eliberare a deţinuţilor, ca să zic aşa, poate rezolva o astfel de problemă. Asta trebuia să fie o preocupare constantă a miniştrilor de Justiţie astfel încât să se încerce, realmente, integrarea în societate a deţinuţilor eliberaţi. Un astfel de deziderat necesită ani, zeci de ani poate, pentru a se vedea nişte rezultate concrete. Asta ar însemna ca la ieşirea pe poarta puşcăriei un om să aibă unde dormi, să aibă unde lucra pentru început şi sistemul să-l urmărească şi să vadă dacă într-adevăr se reintegrează. Altminteri, ce aşteptări să avem de la nişte inşi care, mulţi, încă din minorat trăiesc de pe o zi pe alta doar din infracţiuni. Iar cei irecuperabili ar trebui să nu mai beneficieze de liberare condiţionată, nu cum este acum. În acelaşi context, la ora actuală în România este o criză acută de forţă de muncă. Dacă în penitenciare deţinuţii ar fi şcoliţi în meserii căutate şi dacă angajatorilor li s-ar oferi nişte facilităţi pentru angajarea unor foşti puşcăriaşi, în timp s-ar alege grâul de neghină. Cum s-a procedat la noi? Carul înaintea boilor! De exemplu, arestul la domiciliu funcţionează, dar brăţări pentru verificarea infractorilor cărora li se admite o astfel de măsură, nu există. La fel, sunt eliberaţi pe bandă rulantă tâlhari, violatori, pedofili, criminali, hoţi, chipurile pentru că închisorile sunt supraaglomerate, dar după nici jumătate de an, jumătate dintre ei recidivează şi ajung din nou în puşcării. Ceea ce este realmente un pericol pentru oamenii cinstiţi şi nevinovaţi este tupeul tot mai mare al nelegiuiţilor care se simt protejaţi de la cel mai înalt nivel al guvernului, câtă vreme un infractor condamnat la 8 ani stă la dreapta premierului Dăncilă, iar altul, Liviu Dragnea, este sforarul şef. Păi, eu nu-mi aduc aminte ca în istoria recentă a Brăilei un ins cu cagulă pe faţă şi un cuţit în mână să intre într-o farmacie şi să plece cu toţi banii din sertare. Sau tupeul cu care un brăilean a fost tâlhărit după ce intrase deja în bloc, la fel ca bătrânelul de la Galaţi, desfigurat în bătaie, de un tâlhar căruia nu i-a păsat că sunt camere video pe scară.

La ce să ne mai aşteptăm? La răpiri, ca-n Brazilia? Pentru această nesiguranţă în care trăim, care se va accentua în următoarele luni când alte valuri de infractori vor fi liberi pe străzi din lipsă de supraveghere şi alternativă la o viaţă cinstită, sper că vinovaţii – actualul guvern, actualii lideri ai Parlamentului care fac şi desfac legi – vor răspunde, dacă nu vor închide robinetul eliberărilor fără niciun discernământ din puşcării. Însuşi preşedintele Klaus Iohannis a făcut un apel raţional în sensul găsirii de soluţii pentru siguranţa cetăţenilor şi la încetarea atacurilor reciproce Putere – Opoziţie pe această temă. Corect! Acum, să vedem şi răspunsul.




Categorie articol: 

Comentarii