Sorry, you need to enable JavaScript to visit this website.

Incursiuni in subconstientul orasului

Se spune ca "un oras care nu-si cunoaste trecutul, este ca un copil care nu-si stie parintii". Noua, brailenilor, ne-a fost dat sa cunoastem, fara voie insa, trecutul rastalmacit de veneticii de la Rasarit si sa-i uitam aproape cu desavirsire pe aceia care au adus urbei bogatia si faima pe care, probabil, nu le va mai dobindi niciodata. Se cuvine, deci, sa lasam izvoarele sa vorbeasca, iar noi, cei adesea mintiti si inselati, sa ne intoarcem privirile catre trecut, sa-i cunoastem mai bine pe cei care au facut, cu adevarat, cinste Brailei. In fiecare joi, in aceasta pagina, cotidianul "Obiectiv" scoate la lumina, din subconstienul colectiv al urbei, cite o personalitate. O personalitate marcanta din arta, cultura sau politica. Astazi, avocatul si gazetarul Bazil Clony, directorul cotidianului "Curierul", fost presedinte al Asociatiei Presei Brailene, om de afaceri, fost presedinte al Sindicatului Viticol si al Sfatului Negustoresc, unul din organizatorii manifestatiei anticomuniste din 8 noiembrie 1945.

Reprezentativ pentru viata Brailei interbelice, avocatul Bazil Clony a intrat, ca si Nedelcu P. Chercea, in legenda, numele sau fiind asociat cartierului aflat pe locul fostelor sale proprietati. Batrinii din "Cartierul Clony" si brailenii de virsta a treia isi amintesc, cu siguranta, de cunoscutul gazetar, care-si facea veacul la Clubul Regal, in compania cetatenilor de vaza ai urbei. Simpatic, pus pe glume, inteligent, bun organizator, Bazil Clony a fost, ani la rind, sufletul Asociatiei Presei Brailene, al carui presedinte era. An de an, a organizat "Balul Presei Brailene" de la Teatrul Comunal (actual "Maria Filotti") si a reprezentat interesele gazetarilor. De asemenea, a organizat o multime de intilniri intre mari scriitori romani si brailenii de rind, asa cum a facut-o ing. Gh. T. Marinescu, parintele revistei "Analele Brailei". Bazil Clony a fost si un simbol al democratiei romanesti, care nu a ezitat sa ridiculizeze si sa-i infrunte in fata pe comunisti si pe cei care-i adusesera la putere, vecinii din Rasarit.
Nascut in 1877, la Turnu Severin, Bazil Clony a urmat Liceul "Nicolae Balcescu" din Braila (care, pe atunci, se numea "I. C. Massim", in cinstea omului de cultura originar din Braila) si ale Liceului "Sf. Petru si Pavel" din Ploiesti. Clony a absolvit cursurile Facultatii de Drept din Bucuresti, insa a preferat gazetaria si afacerile. Inca de cind era elev de liceu, a colaborat cu schite umoristice la "Adevarul Ilustrat" al lui Anton Bacalbasa (1896). A colaborat si a condus "Conservatorul Brailei", al carui director a fost Christodul Suliottis, magistrat, scriitor, fost primar al Brailei si a scos ziarul "Libertatea". La 23 noiembrie 1919, devine director al cotidianului "Curierul", infiintat la inceputul anului de Em. Mimi Guttmann, V. Macedonsky si C. Lazarovici. Clony i-a avut colaboratori de Sergiu Pirosca si Nicu Dimopol. Cam in aceeasi perioada, mai precis la doi ani de la marele razboi, la Braila existau 10 scoli primare "de baieti", opt scoli "de fete", o scoala de meserii, o scoala profesionala de fete, o scoala secundara de fete, doua scoli comerciale si un liceu, 13 biserici ortodoxe, una catolica, una evanghelica luterana, una calvina, una lipoveneasca si mai multe temple evreiesti. Existau, de asemenea, 33 de agentii maritime si fluviale, aproape 100 de cabinete de avocatura, aproape 60 de bacanii, 13 banci, 7 bijuterii, peste 70 de proprietari de birje, 70 de brutarii, aproape 40 de cafenele, 160 de circiumari, 15 ceasornicarii, 130 de comercianti de cereale si cam tot atitia comisionari si contabili, zeci de cizmarii, croitorii si debite de tutun, aproape 60 de frizerii si cam tot atitia samsari, timplari, macelari si zarzavagii. Si lista poate continua, fara a mai pune la socoteala morile, fabricile si manufacturile existente la acea data. Inutil sa mai spunem ca 4 % din populatia Brailei era reprezentata de straini si ca acestia erau, majoritatea, comercianti si navigatori.
Revenind la avocatul Bazil Clony, sa mai spunem ca acesta a colaborat la "Ecoul Brailei" (1900) si "Curierul Lacului Sarat" si a publicat traduceri din Ovidiu ("Ars Amandi" si "Amores"). In 1900, Clony a publicat un "Studiu asupra divortului in dreptul roman si roman". A facut si politica, ocupind functia de prim-ajutor de primar, din partea Partidului Conservator-Democrat. Avocatul-gazetar Bazil Clony a ocupat, pe linga functia de director al cotidianului "Curierul" si presedinte al Asociatiei Presei Brailene, diverse functii, incepind cu cea de administrator delegat al Bancii Sindicatelor Agricol, Viticol si Industrial, presedinte al Sindicatului Viticol si vicepresedinte al "Sfatului Negustoresc" brailean.

"Vrem si noi sa fim arestati!"

Patriot si bun cunoscator al vietii noastre politice din perioada interbelica si din timpul celui de-al doilea razboi mondial, Clony s-a opus fatis abuzurilor guvernului Groza si ocupantilor bolsevici, participind, la cei aproape 70 de ani ai sai, la marea demonstratie anticomunista din 8 noiembrie 1945, de la Braila. A fost retinut, impreuna cu alti patrioti braileni, printre care avocatul Nicolae Tino si farmacistul Berechet, alaturi de elevi ai Liceului "Nicolae Balcescu", studenti, lucratori de la "Franco-Romana" (actual "Promex"), intelectuali. In acel moment, Braila se afla sub ocupatie sovietica, ocupantii confiscind dupa bunul plac alimente, asezindu-se in cele mai bune case, atacindu-i de multe ori pe cetateni, in plina strada. Lipsurile de tot felul, epurarile din administratie, faptul ca, printr-o manevra pusa la cale de comunisti, primarul de atunci, colonelul Paul Bratasanu, a fost inlocuit cu muncitorul Petre Ciuca, iar prefectul cu un anume Aurel Ignat, toate acestea i-au nemultumit profund pe braileni. Chestorul Politiei, I. Anastasiade, era si el aservit comunistilor, iar la scurt timp, la Braila, mai apareau doar trei ziare: "Inainte" (oficiosul noului regim), "Ancheta" si "Facla", care oricum erau cenzurate si care, in final, au fost suprimate. Pe 7 noiembrie 1945, autoritatile au organizat o festivitate la Teatrul Comunal, de cinstire a revolutiei bolsevice. A fost un fiasco, in timpul manifestarii scandindu-se lozinci "incomode", motiv pentru care au fost operate mai multe arestari. A doua zi, 8 noiembrie - ziua M.S. Regele Mihai I, sarbatoarea Sfintilor Arhangheli Mihail si Gavriil -, la catedrala "Sf. Nicolae" a fost organizat un "Te-Deum" (o slujba religioasa), urmata de defilarea trupelor romane. Desi au incercat sa-i impiedice pe braileni sa participe la eveniment, citeva mii de persoane s-au adunat pe strada "Sf. Nicolae", cei mai multi dintre ei muncitori de la "Franco-Romano", elevi de la "Nicolae Balcescu", "Institutul "Sf. Maria", Liceul Comercial "Petre Bancotescu", Liceul de Fete, studenti, membri ai PNT si PNL, intelectuali. Elevii, care au plecat de la ore, aveau sa fie trasi la raspundere, unii dintre ei chiar arestati. Rusii au intervenit in forta, tragind cu automatele in plan vertical, ca sa imprastie manifestantii. In momentul in care chestorul Politiei, Anastasiade, si-a facut aparitia la biserica, multimea l-a huiduit, pentru incidentele din ziua precedenta. Unii i-au deshamat caii de la trasura, altii au urcat pe biserica, cu drapelul tricolor in miini, strigind: "Traiasca Regele!". Multimea parea de nestavilit, astfel ca seful politiei a cerut sprijinul trupelor sovietice de ocupatie. Avocatul Nicolae Tino povesteste: "Alta infruntare puternica s-a petrecut la Comandamentul Sovietic, care se afla in apropierea cladirii Muzeului Brailei de astazi. In curtea acestuia erau detinuti sub paza multi demonstranti, adusi de politisti, probabil in colaborare cu trupele sovietice. Cei multi adunati la poarta comandamentului, avindu-l in frunte pe omul de cultura Bazil Clony, spre nedumerirea soldatilor de paza, au cerut: “Vrem si noi sa fim arestati!” Si au patruns cu totii in curte, facind-o neincapatoare. Comandantul Garnizoanei sovietice, induplecat de avocatul Sassu, cu care se inrudea, ne-a eliberat. Dar, in noaptea de 8/9 si in 9 noiembrie, politia a facut noi arestari, iar pe cei considerati capi ai manifestatiei i-a trimis la Curtea Martiala de la Galati". Nimeni nu a putut fi condamnat, insa, ulterior, cei aflati in vizorul autoritatilor represive au avut mult de suferit. Studentii au fost dati afara de la facultate si arestati, functionarii si-au pierdut slujbele. Unii au fost "vinati" pina la caderea comunismului, doar pentru ca scandasera lozinci antisovietice si anticomuniste.

Braila, locul doi intre orasele de provincie, in istoria tiparului romanesc

Atestata documentar inca de acum 640 de ani, Braila, cetate binecuvintata de Dumnezeu si de apele Dunarii, rivnita deopotriva de turci, de moldoveni si de munteni si de toate natiile Europei - cel mai mare port la Dunare al Principatelor Romane - considerata, pe drept cuvint, de catre Iorga drept "maica Tarii Romanesti", pamint aflat aproape trei secole la rind sub ocupatie otomana, s-a situat, alaturi de Craiova, pe locul al doilea intre orasele de provincie, in istoria tiparului romanesc. Prin truda pitarului Ioan Penescu, primul profesor al "Scoalei Publice" (1833) de la Braila, se pun bazele primei tipografii (1838) si ale primului ziar brailean (1839), intitulat "Mercur/ jurnal comercial al portului Braila". La doar citeva zile, iese de sub teascuri "Econoama romana - jurnal pentru dame" - primul ziar destinat femeilor, din Principatele Romane. Lui Penescu ii datoram si prima carte tiparita la noi, "Cuvint la sfintirea Bisericii Sfintului Nicolae din Braila" (1838). Devenita Porto Franco inca din 1836, Braila avea sa cunoasca o dezvoltare succesiva, pe toate planurile, astfel ca, pina in 1899, in orasul-port vor aparea nu mai putin de 152 de publicatii periodice (ziare, reviste, almanahuri, anuare). Numai in anul 1912, la Braila au aparut 31 de periodice (locul IV, dupa Bucuresti, Iasi si Craiova). Ziaristul brailean S. Semilian preciza ca, pina in 1926, in orasul-port au vazut lumina tiparului aproape 400 de periodice, tratind subiecte din cele mai diverse. In perioada in care avocatul Basil Clony conducea deja ziarul "Curierul" (anii '20), la Braila apareau cotidienele "Expresul" (condus de Sotir Constantinescu), "Cuvantul" (al reputatului Marcel Stanescu), "Dunarea de Jos" (Liviu Opris, B. Cecropide) si "Braila Noua", afara de alte citeva saptaminale, din care amintim "Indreptarea Brailei", "Secera Brailei", "Facla" etc. Cei mai multi ziaristi lucrasera deja la "Bomba", "Messagerul", "Fulgerul studentesc", "Reforma", "Telegrama", "Tribuna Libera", "Conservatorul Brailei" sau "Libertatea". In 1930, in orasul nostru apareau concomitent in jur de 20 de publicatii periodice. De altfel, Braila a fost dintotdeauna o adevarata "pepiniera" pentru presa din capitala, in ce priveste componenta redactiilor. Traditia gazetareasca braileana a fost spulberata, insa, cu brutalitate de catre dictatura comunista, astfel ca, dupa 1947, singurul ziar - si acela aservit regimului - ce putea fi citit aici a fost "Inainte".




Categorie articol: 

Like / Share

Comentarii