Sorry, you need to enable JavaScript to visit this website.

Incursiuni in subconstientul orasului

Se spune "un oras care nu-si cunoaste trecutul, este ca un copil care nu-si stie parintii". Noua, brailenilor, ne-a fost dat sa cunoastem, fara voie insa, trecutul rastalmacit de veneticii de la Rasarit si sa-i uitam aproape cu desavirsire pe aceia care au adus urbei bogatia si faima pe care, probabil, nu le va mai dobindi niciodata. Se cuvine, deci, sa lasam izvoarele sa vorbeasca, iar noi, cei adesea mintiti si inselati, sa ne intoarcem privirile catre trecut, sa-i cunoastem mai bine pe cei care au facut, cu adevarat, cinste Brailei. In fiecare joi, in aceasta pagina, cotidianul "Obiectiv" scoate la lumina, din subconstienul colectiv al urbei, cite o personalitate. O personalitate marcanta din arta, cultura sau politica. Astazi, marele om de litere Petre Andrei, filosof si sociolog, profesor universitar, deputat taranist, ministru in mai multe guverne interbelice, disparut in chip tragic in toamna lui 1940, la doar 49 de ani.

Sociologul si filosoful Petre Andrei s-a nascut la 29 iunie 1891, la Braila, intr-o familie modesta. Coleg de clasa al lui Dumitru I. Panaitescu-Perpessicius, el a absolvit "Nicolae Balcescu", in anul 1910. In acelasi an, a obtinut singura bursa acordata unui student al Facultatii de Litere din cadrul Universitatii Iasi, fiind remarcat, inca de la inceput, de profesorii Dimitrie Gusti si Ion Petrovici. Nu e de mirare ca, in anul II de facultate, braileanului i s-a oferit postul de asistent si conducerea bibliotecii seminarului de filosofie. Petre Andrei si-a incheiat studiile universitare in vara lui 1913, "Magna cum laude", rectorul de la Iasi, C. Stere, scutindu-l de taxe pentru obtinerea diplomei de licentiat. Un an mai tirziu, el urmeaza seminarul de logica si istoria filosofiei la Universitatea din Berlin, continuindu-si pregatirea la Universitatea din Leipzig. Viitorul sociolog a participat la razboiul pentru reintregirea neamului, ca voluntar, desi - orfan de tata - era scutit de serviciu militar. Ca ofiter in cadrul Reg. 13 "Stefan cel Mare", Petre Andrei s-a distins in luptele de la Oituz, Slanic si Valea Casinului, fiind decorat cu "Steaua Romaniei", Coroana Romaniei" si "Crucea de Razboi cu barete".
La terminarea razboiului, Petre Andrei si-a sustinut teza de doctorat cu tema "Filosofia valorii" fiind, timp de trei ani, profesor secundar la mai multe licee si suplinitor la catedra de Istorie a Filosofiei (I. Petrovici) si cea de Sociologie (D. Gusti). La 1 decembrie 1922, braileanul a ocupat, prin concurs, postul de profesor la catedra de Sociologie a Universitatii Iasi. Un an mai tirziu, a scris "Sociologia cunoasterii", concomitent lucrind la "Sociologia generala" si "Sociologia culturii" fiind, astfel, un intemeietor al sistemului stiintelor sociologice din Romania. A ocupat si functia de director al Bibliotecii Univ. Iasi, pina in 1927. Ca dascal si membru in Senatul Universitatii, s-a opus introducerii politicii in invatamintul superior, intrind in conflict cu Corneliu Zelea Codreanu si profesorul A. C. Cuza. Cu toate acestea, in anul 1928, Andrei a aderat la Partidul National Taranesc - al doilea mare partid din perioada interbelica -, devenind presedinte al organizatiei judetene Vaslui. In acelasi an, PNT obtinea aproape 78% din voturi, iar profesorul era propulsat in Camera Deputatilor, cu circa 17.000 de voturi, invingindu-l pe liberalul Vasile P. Sassu si generalul "averescan" I. Rascanu. Deputat in toate legislaturile national-taraniste din perioada 1929-1933, Petre Andrei s-a impus printr-o activitate parlamentara rodnica, dovada desele sale interventii din Camera, surpinse in presa vremii sau in documente.

"Bolsevicii si fascistii au creat monopolul puterii"

Situat in aripa de centru-stinga a gruparii taraniste, profesorul Andrei a respins extremismul de orice fel. In 1927 a scris "Fascismul", fiind primul care a gasit analogii intre dictatura fascista (instaurata deja in Italia) si cea comunist-bolsevica (din Rusia sovietica). "Bolsevicii si fascistii au creat monopolul puterii in favoarea partidului si a clasei lor: ei s-au impus cu forta, trecind peste lege, ceea ce constituie un fapt de o gravitate exceptionala, caci au proclamat primatul fortei asupra dreptului...", preciza reputatul sociolog brailean. Dotat cu calitati remarcabile, cult, inteligent si competent, Petre Andrei a fost numit subsecretar de stat la Agricultura si Domenii (in guvernele Iuliu Maniu si G. Mironescu (1930-1931), apoi la Ministerul Instructiunii Publice si Culte, in cabinetele Al. Vaida-Voevod si I. Maniu (1932-1933). Ca subsecretar la Instructiune si Culte, profesorul Andrei a fost adeptul improprietaririi nu numai cu pamint, dar si "prin cultura". Pentru el, invatamintul reprezenta mijlocul de baza al educatiei "la indemina intregii natiuni", concept pe care-l va avea in vedere si ca decan al Facultatii de Litere si Filosofie al Univ. Iasi (1932). Afara de Ion Mihalache, profesorul Andrei pastreaza legaturi strinse cu Armand Calinescu, Grigore Gafencu, Mihai Ralea, M. Ghelmeceanu si I. Lugosianu, in conditiile trecerii PNT in opozitie. Odata cu cresterea agresivitatii Axei si a situatiei de criza politica din anii '38, fortat ultimativ sa faca acest gest, Petre Andrei accepta sa revina in politica, conducind departamentul Educatiei Nationale in guvernele Miron Cristea, Armand Calinescu, Gh. Argeseanu, C. Argetoianu si Gh. Tatarescu. In aceasta calitate, reputatul profesor a elaborat Legea pentru organizarea invatamintului profesional, inferior si mediu, Legea invatamintului industrial de baieti si va incepe elaborarea Legii de organizare a invatamintului superior.
La fel ca multi altii, in anul 1940, profesorul Petre Andrei a trait marea drama a sfirtecarii teritoriale a tarii, ca urmare a punerii in practica a pactului sovieto-german Ribbentrop-Molotov si a izolarii Romaniei. Tot el s-a aflat intre participantii la Consiliul de Coroana, intrunit de urgenta si care avea sa ia decizii cruciale pentru viitorul tarii. In vara acelui an, Romaniei nu-i ramasesera prea multe optiuni. Ardealul a fost sfirtecat prin vestitul arbitraj de la Viena, Dobrogea de Sud a fost cedata Bulgariei prin Tratatul de la Craiova, iar rusii ne-au rapit Basarabia, Bucovina de Nord, Insula Serpilor si tinutul Herta.
Instaurarea guvernului legionaro-antonescian avea sa aiba urmari dureroase pentru profesorul-savant Petre Andrei. Scos din invatamintul superior, anchetat impreuna cu alti demnitari - desi Comisia pentru controlul averilor nu a avut ce acuzatii sa-i aduca -, profesorul avea sa-si puna capat zilelor, otravindu-se in ziua de 4 octombrie 1940, in timpul unei perchezitii facute din ordinul autoritatilor legionare, cind urma sa fie arestat. Avea 49 de ani si patru copilasi. Scrisoarea lasata sotiei, dar si cea destinata celor patru fii ai sai, este un adevarat "testament politic", al unui om integru, insufletit, cum singur spune, "de cele mai frumoase sentimente de omenie, de iubire pentru cei obiditi, de dreptate pentru toti".
Mai tirziu, in anul 1945, prin stradania fiului sau, Petru, s-a tiparit lucrarea marelui filosof si sociolog, "Filosofia valorii". Multe din scrierile lui au disparut fara urma, altele asteapta sa fie publicate. Necazurile familiei Andrei au continuat pe vremea dictaturii comuniste. In anul 1949, fiul cel mare al filosofului disparut, Petru P. Andrei, a fost arestat. Pentru a doua oara, Alice-Georgette Andrei, sotia savantului, a fost nevoita sa traiasca cu teama in suflet si sa suporte perchezitiile. Abia dupa 1990, profesorului Petre Andrei - filosoful, sociologul, dascalul si omul politic care n-a plecat grumajii in fata nici unei dictaturi - i s-au recunoscut meritele, fiind asezat la loc de cinste, in galeria marilor personalitati romanesti.




Categorie articol: 

Like / Share

Comentarii