Cu sistemul fiscal general care există în România, cu legile proaste care se schimbă de la o zi la alta, cu toate normele, ordonanţele, hotărârile de guvern care apar peste noapte, unui patron îi este greu să-şi ţină afacerea pe picioare. Dar, pe de altă parte, nici nu trebuie să le plângem tuturor de milă. Să fim serioşi, firmele româneşti merg pe pierderi nu doar pentru că patronul merge în pierdere, ci pentru că mulţi dintre ei fentează în aşa fel contabilitatea încât să închidă tot timpul pe pierderi, pentru a nu plăti statului vreun impozit. Nu-mi imaginez patron care să tot aducă la infinit bani de-acasă doar de dragul de a-şi menţine o societate în activitate. Afacerea aia în pierdere îi asigură, totuşi, un trai mai bun decât în cazul unui salariat. Altfel şi-ar închide prăvălia şi s-ar angaja. Cu certitudine, sunt şi astfel de cazuri, dar este clar că, de fapt, cei mai mulţi dintre micii patroni - cei mai afectaţi, teoretic, de introducerea impozitului forfetar - vor continua să se descurce. Mai greu, dar o vor face. Impozitul forfetar nu este o măsură anti-criză şi, cu siguranţă, nu va avea vreun efect benefic acum. Dimpotrivă, chiar dacă guvernul va încasa nişte zeci de milioane de euro în plus, se va trezi cu mai mulţi şomeri şi cu mai multe probleme sociale. Pentru că suprataxarea patronilor, mai ales în vremuri de criză, se va răsfrânge, de fapt, asupra salariaţilor. Este o ecuaţie simplă, pe care Guvernul Boc nu pare în stare să o vadă. Neimpozitarea profitului reinvestit ar fi putut fi o măsură anti-criză mult mai eficientă, care l-ar fi determinat şi pe patron să nu se mai chinuie atât să-şi transforme profitul în pierdere, dar mai ales ar fi dus la creşterea investiţiilor şi, automat, a locurilor de muncă. Ar fi fost un lucru mult mai benefic, o reacţie în lanţ care poate ar mai fi revigorat economia românească. Impozitul forfetar trebuia introdus în 1990, când România intra sălbatic în capitalism şi când românului devenit patron i-a venit ideea de a fenta cât poate de mult statul. Asta şi pentru că avem un stat care parcă merită să fie fentat.
