Sorry, you need to enable JavaScript to visit this website.

Imagini de vis cu perla Brăilei

• asta se întâmpla, însă, acum o sută de ani, aşa cum demonstrează câteva fotografii de epocă din arhiva colecţionarului Marian Gheorghe • fotografiile din prezent nu fac decât să arate cât de mult a decăzut staţiunea şi cât de neputincioasă este generaţia actuală în a repune lucrurile pe făgaşul normal

 

Staţiunea Lacu Sărat începe un nou sezon estival la fel de prăfuită şi plină de gropi cum o ştim de câţiva ani încoace. Aceleaşi terase cu copertine din vinilin decolorat, aceleaşi construcţii neterminate, aceeaşi plajă amenajată precar, aceleaşi alei tixite de maşini. Ici-colo mai vezi totuşi câte un hotel nou abia dat în funcţiune sau un altul aflat într-un stadiu avansat de finalizare care, chiar dacă nu ies în evidenţă cu cine ştie ce arhitectură deosebită, măcar dau speranţe că lucrurile încep să se schimbe în bine. Au apărut şi plaje private, ceva mai curăţele, dar parcă prea pline de pastic, de la mobilier până la mocheta ce înlocuieşte vegetaţia naturală...

Primăria Chiscani, de care aparţine acum staţiunea, a bifat totuşi un lucru bun: astă iarnă a igienizat zona împădurită, toaletând copacii bătrâni şi tăind arboretele crescut sălbatic printre aceştia. Partea proastă este că nici până acum, în pragul debutului de sezon estival, n-au fost îndepărtate vreascurile tăiate astă-iarnă.

În concluzie, şi în această vară Lacu Sărat rămâne acelaşi obiectiv turistic provincial, cu statut minor, o biată fantomă a staţiunii care era în urmă cu o sută de ani. Despre cât de bine stăteau lucrurile atunci stau mărturie câteva fotografii de epocă din arhiva colegului nostru Marian Gheorghe, un împătimit colecţionar de artefacte istorice. Sunt câteva ilustrate de la începutul secolului trecut, în care se poate vedea o plajă incredibil de bine amenajată şi întreţinută, un parc cu aranjamente florale cochete, sau clădiri ale căror elemente de arhitectură te duc cu gândul la un mic oraş occidental, nu la bâlciul scăpătat din zilele noastre.

Perioada de glorie a Staţiunii Lacu Sărat a fost în prima parte a secolului XX, când faima puterii tămăduitoare a lacului era atât de mare, iar staţiunea era atât de bine administrată încât afluxul de turişti din ţară şi străinătate atinsese cote greu de controlat. Presa vremii consemna faptul că numărul uriaş de vizitatori a determinat autorităţile din epocă să ia măsura limitării dreptului brăilenilor de a efectua băi. Astfel, ca să rămână loc pentru turişti, în anii '20 ai secolului trecut localnicilor li s-a stabilit un plafon maxim de 1.500 băi reci şi 1.500 băi calde pe sezon. Literatura de specialitate relevă faptul că, în perioada aceea, staţiunea avea amenajată pe malul lacului o plajă foarte modernă, dotată cu construcţii de lemn pentru cabine de schimb haine, cu terasă pentru răcoritoare, cu spaţii de joacă pentru copii, cu umbrele, şezlonguri, precum şi bazine amenajate în lac. Lângă plajă, aleea principală a staţiunii era străjuită de copaci cu coroana bogată, iar tramvaiul care venea dinspre Brăila înconjura un superb rondou cu flori. De ambele părţi ale aleii erau amplasate construcţii bine armonizate, cu regim de înălţime parter plus etaj şi mansarde de tip franţuzesc, cu donjoane sau foişoare în colţuri sau în axul clădirii, cu ferestre înalte şi balcoane franţuzeşti sau cu dantelărie de fier forjat. Posibilităţile de distracţie erau numeroase şi selecte: restaurantul Casino, Bazarul Elitei, Marele Restaurant Principesa Maria, Restaurantul Vila Regală, Restaurantul Englez sunt doar câteva dintre locaţiile cu mare vogă în epocă.

Asta a fost atunci, iar fotografiile vechi demonstrează acest lucru. Din păcate, fotografiile realizate în prezent nu fac decât să arate cât de mult a decăzut staţiunea şi cât de neputincioasă este generaţia actuală în a o administra aşa cum ar trebui!

 

Abia de anul viitor ar putea începe marile investiţii în staţiune

• anul acesta încă se lucrează la atragerea de fonduri europene • comuna  Chiscani încearcă de una singură să demareze câteva investiţii de amploare, după ce a respins propunerea de asociere venită din partea Primăriei Brăila şi a Consiliului Judeţean

După cum se ştie, în urma unui lung proces în justiţie, al cărui verdict definitiv s-a dat în urmă cu doi ani, administrarea staţiunii Lacu Sărat, implicit colectarea taxelor şi impozitelor de la agenţii economici care îşi desfăşoară activitatea aici, a fost preluată oficial de comuna Chiscani. După ce a pierdut procesul, Primăria Brăila şi-a arătat disponibilitatea de a se asocia cu Chiscaniul, în scopul atragerii de fonduri europene pentru investiţii de amploare în staţiune. Şi Consiliul Judeţean ar fi vrut să intre în această asociere, însă Consiliul Local Chiscani a respins propunerea celor doi parteneri, preferând să lase administrarea staţiunii exclusiv în sarcina comunei. Decizia chiscănenilor a fost vehement criticată de primarul Brăilei, Marian Dragomir, precum şi de preşedintele Consiliului Judeţean, Francisk Chiriac, care au afirmat ironic că Chiscaniul nu va fi capabil să facă faţă singur unei astfel de provocări. Deşi a fost mustrat inclusiv pe linie de partid (PSD n.n.), primarul comunei învecinate, Costică Cojea, a dat asigurări că nu e nevoie nici de Brăila şi nici de mai-marii judeţului pentru a schimba în bine faţa staţiunii. Deocamdată, însă, nu a reuşit mare lucru. În afară de igienizarea zonei împădurite, operaţiune desfăşurată pe parcursul iernii, altceva palpabil nu prea s-a mai făcut în staţiune. Coja recunoaşte că nici nu se va face pe parcursul anului în curs. Abia de anul viitor ar putea începe marile investiţii, până atunci lucrându-se la atragerea unor fonduri europene. Cu banii primiţi de la UE, Cojea ar vrea să înceapă, din 2019, extinderea sistemului de canalizare, urmată de asfaltarea tuturor aleilor, refacerea peisagisticii şi amenajarea unui loc de picnic. Aceste investiţii substanţiale au însă neapărată nevoie de fonduri europene, în condiţiile în care, potrivit Primăriei Chiscani, de la cei şapte mari agenţi economici din staţiune se colectează taxe şi impozite în valoare de doar 186.000 lei (1,86 miliarde de lei vechi n.n.) pe an, bani insuficienţi pentru demararea unor proiecte de anvergură.




Categorie articol: 

Comentarii