Sorry, you need to enable JavaScript to visit this website.

Hramul Bisericii Bulgăreşti

ieri, în zi de sărbătoare, a fost oficiată Sfânta Liturghie în toate bisericile Eparhiei Dunării de Jos preoţii s-au rugat pentru izbăvirea de boli şi pentru sufletele celor căzuţi pe câmpurile de luptă, pentru apărarea patriei Înălţarea Domnului este şi hramul Bisericii Bulgăreşti, de pe B-dul Cuza, ctitorie a bulgarilor brăileni slujbe de pomenire au fost oficiate şi în cimitirele oraşului

 

Rugăciuni pentru eroii români la hramul Bisericii „Înălţarea Domnului, de pe B-dul Alexandru Ioan Cuza, cunoscută şi sub numele de Biserica Bulgărească.

În marea sărbătoare a Înălţării Domnului la cer, când sunt pomeniţi eroii căzuţi pe câmpurile de luptă, brăilenii au participat la slujba de hram de la Biserica Bulgărească, oficiată de părintele paroh Ionel Bujoi. Sfânta Liturghie a fost ţinută afară, în curtea sfântului lăcaş, credincioşii păstrând măsurile de distanţare socială. Este primul hram sărbătorit în condiţii „de pandemie, de la ctitorirea sfântului lăcaş, în secolul al XIX-lea.

Conform îndrumărilor Sfântului Sinod, după Sfânta Liturghie a fost oficiată o slujbă de pomenire a eroilor neamului românesc, atât la biserica de pe B-dul Cuza, cât şi în toate lăcaşele de cult ortodoxe din Eparhia Dunării de jos. Slujbe de pomenire au fost oficiate şi în cimitirele din municipiul Brăila, cu respectarea reglementărilor din starea de alertă. La ora 12.00, în toate bisericile au fost trase clopotele, în semn de recunoştinţă faţă de eroii care s-au jertfit „pentru neam, credinţă şi ţară”. Să nu uităm zecile de mii de ostaşi români căzuţi pe câmpurile de luptă ale celui de-al Doilea Război Mondial.

Pomenirea eroilor neamului românesc la sărbătoarea „Înălţării Domnului” a fost hotărâtă de Sfântul Sinod încă din anul 1920. Această decizie a fost consfinţită, ulterior, prin alte două hotărâri sinodale (1999 şi 2001) prin care această zi a fost proclamată sărbătoare naţională bisericească. Prin Legea 379/2003 privind regimul mormintelor şi operelor comemorative de război, cea de-a 40-a zi de la Sfintele Paşti, sărbătoarea Înălţării Mântuitorului Iisus Hristos, a fost proclamată Ziua Eroilor, ca sărbătoare naţională a poporului român. De altfel, la fiecare Sfântă Liturghie săvârşită în bisericile ortodoxe sunt pomeniţi eroii, ostaşii şi luptătorii români din toate timpurile şi din toate locurile, care s-au jertfit pe câmpurile de luptă, în lagăre şi în închisori pentru apărarea patriei şi a credinţei creştine.

 

Biserica „Înălţarea Domnului”, ctitoria bulgarilor brăileni 

 

Piatra de temelie a Bisericii Bulgăreşti, de pe B-dul Cuza, s-a pus în anul 1868, ctitoria fiind sfinţită în Duminica Floriilor, la 21 martie 1882. Terenul pe care a fost ridicată biserica a fost donat de Hagi Varvara Veleva, soţia lui Vasile Velev, bulgar de frunte al Brăilei. Actul de donaţie a dispărut într-un incendiu, la 1888, flăcările distrugând aproape în totalitate şi arhiva Tribunalului Brăila.

Planul Bisericii Bulgăreşti a fost conceput de arhitectul italian Bonamelli (influenţe ale stilului roman se pot observa în coloanele care susţin edificiul), iar primul slujitor a fost preotul N. Mihof. Ctitorii cei mai de seamă ai bisericii au fost: Varvara şi Vasile Velev, H. Tani, I. Balcanski, A. Ivanof, Gheorghe şi Ganea Gaiu (în casa Gaiu se află acum Asociaţia Surzilor). Familia Velev se înrudea cu Anastase Simu, mare colecţionar şi donator brăilean, întemeietorul muzeului cu acelaşi nume din Bucureşti (pe B-dul Magheru). In cinstea lui, străduţa din faţa bisericii, care face legătura între bulevardele Cuza şi Carol, s-a numit „Simu”.

În anii 1950, Biserica „Înălţarea Domnului” a intrat sub jurisdicţia BOR şi a statului roman, preot slujitor fiind numit I. Nenciu. În anul 1963, a mai fost adus aici preotul V. Goea, de la biserica „Sf. Spiridon”, continuatoarea Mitropoliei Proilaviei, prima din Țările Române, dărâmată în acelaşi an de autorităţile represive comuniste.

Ca şi în cazul Bisericii Greceşti, istoria Bisericii „Inălţarea Domnului” este strâns legată de cea a comunităţii bulgarilor brăileni. După războiul ruso-turc şi Pacea de la Adrianopol (1829), mulţi bulgari şi-au părăsit pământurile, odată cu trupele ruseşti care se retrăgeau, stabilindu-se în Principatele Române, inclusiv la Brăila. Destoinici gospodari, bulgarii se ocupau cu grădinăritul, dogăria şi zidăria şi îşi vindeau mărfurile în pieţele Brăilei, cât şi în cele din Bucuresti şi alte oraşe mari ale Principatelor Române. La Brăila, bulgarii s-au organizat în bresle. Membrii Breslei Grădinarilor, spre exemplu, care-l aveau ca patron spiritual pe Sf. Mucenic Trifon, veneau în fiecare an, la data de 1 februarie, în procesiune, la biserică, defilând cu fanfară şi drapele şi rugându-se pentru cei răposaţi şi pentru prosperitate brăilenilor. Ei au donat multe odoare sfinte, printre care icoana Sf. Trifon, de la 1893, care se află şi acum în biserică. Breasla Dogarilor o avea drept protectoare pe Sf. Muceniţă Marina (au donat şi dogarii o icoană, în anul 1881).

Demn de amintit este faptul că bulgarii au întemeiat la Brăila o şcoală, în jurul anului 1840, pe care au reorganizat-o în 1865, de asemenea Casa de Lectură „Lumina” (desfiinţată abuziv în anul 1968) şi Societatea Bulgară de Știinţe („Balgarsco Cnijovno Drujestvo”). După eliberarea Bulgariei de sub turci, în anul 1878, societatea (viitoarea Academie Bulgară) s-a mutat la Sofia. La Brăila a luat fiinţă, de asemenea, în anul 1863, primul ziar al emigranţilor bulgari, „Balgarska Pcela” („Albina Bulgară”), precum şi alte publicaţii periodice la care au colaborat, printre alţii, Hristo Botev, N. Tenof, V. D. Stoianof, V. Drumef şi Ivan Vazov. Botev a înfiinţat aici şi o tipografie, în beciurile fostului Han Ceapâru (demolat de comunişti în urmă cu mai bine de jumătate desecol) pe locul unde se află astăzi blocul A1 din Piaţa H. Botev.

 

 




Categorie articol: 

Comentarii