Sorry, you need to enable JavaScript to visit this website.

Greselile trecutului

De mai bine de o luna, intre membrii Comisiei Judetene de Fond Funciar si conducerea Statiunii de Cercetare si Dezvoltare Agricola (SCDA) Braila a izbucnit un scandal de proportii a carui finalitate, cel putin la acest moment, este greu de banuit. Miza intregului razboi este o suprafata de circa 60 ha, rivnita atit de Statiune cit si de Comisie. Primii, pentru ca o considera indispensabila cercetarii, ceilalti pentru ca o considera indispensabila aplicarii Legii nr. 247. Inarmate cu documete care sa le sprijine punctele de vedere, ambele tabere incearca din rasputeri sa ne convinga: dreptatea e de partea ei, dar, pentru ca aceste argumente nu le par suficiente, fiecare isi ataca dur adversarul pe care il acuza de interese. Interese meschine, desigur, si de o parte si de cealalta. Dar pentru ca miza este enorma, acuzati si acuzatori se feresc sa spuna concret si direct care sint invinuirile, multumindu-se sa faca referire doar la "greselile trecutului".
In 1991, la aplicarea primei legi de fond funciar, puterea de atunci a comis o greseala ireparabila, dar la care SCDA a fost partasa, daca nu chiar generatoare. Mai precis, in 1991, Primaria Chiscani a solicitat SDCA sa ii restituie o anumita suprafata de teren pe care sa o puna la dispozitia Comisei Locale de Fond Funciar in vederea retrocedarii catre fostii proprietari. SCDA nu a vrut sa restituie suprafata solicitata pe amplasamentul din acte, pe motiv ca, exact acolo avea cimp experimental si lucerniere. Asa ca a cedat o alta suprafata, neproductiva, dar, culmea, situata exact in vecinatatea satului Varsatura. Primaria s-a grabit sa accepte. Citeva zeci de hectare situate cum nu se poate mai bine pentru a genera profit nu erau o propunere de neluat in seama. Numai ca, in loc sa dea terenul proprietarilor de drept, l-a parcelat si l-a dat in concesiune ca vetre de case. Cui? E inutil sa comentam. Cert este ca pe acel amplasament s-a ridicat mindru, din mlastini, actualul complex de vile Varsatura. Numai ca, in anul de gratie 2006, proprietarii de drept ai terenului cu pricina vin si dovedesc cu acte vechiul amplasament si isi cer paminturile inapoi. Pentru ca vechiul amplasament nu este disponibil, Primaria se reorienteaza la o proprietate situata in imediata lui vecinatate, respectiv la "Trei Movile". Statiunea sare insa ca arsa: "Nu vi-l dam, e lot de cercetare, vi l-am dat o data, l-ati acceptat, descurcati-va". Totusi, in "marinimia" ei, tot Statiunea vine si cu solutia salvatoare: solicitantii sa fie reimproprietariti la Silistraru, ca acolo exista ceva treren disponibil. Sa fim seriosi! Cine ar ceda, chiar si pentru "un scop nobil", un teren de zeci de miliarde, in schimbul unuia evaluat la doar citeva zeci de milioane!
Acum, sincer, faptul ca membrii Comisei se expun unui asemenea scandal doar pentru a face dreptate proprietarilor, mi se pare meritoriu, dar avind in vedere cum au fost facute pina acum retrocedarile, adica intr-un haos total, nu pot sa nu ma intreb de ce dintr-odata atita interes. Probabil din bunacredinta, dar la fel de probabil si din teama ca daca nu le rezolva corect cererea, proprietarii indreptatiti vor isca un scandal si mai mare, care ar readuce la suprafata unele greseli ale trecutului, cum ar fi concesionarea terenului din Varsatura.
De ce atita pornire din partea statiunii, ca la urma urmei cercetare se face oriunde, nu neaparat in buricul tirgului? Ei bine, cica Statiunea ar fi identificat un mare investitor dispus sa infiinteze la Braila o facultate de agricultura, mediu si turism, care ar valorifica la maxim potentialul institutiei, iar investitorul si-ar fi manifestat dorinta ca terenul destinat practicii de specialitate sa fie cit mai aproape de sediul SCDA pe care si l-ar dori transformat in campus universitar. Meritorie si aceasta initiativa, mai ales ca o universitate locala ar rezolva si problema specialistilor SCDA care, la felul cum este judecata in prezent cercetarea, ma indoiesc ca isi vor putea asigura un salariu decent doar din stricta activitate stiintifica. Deci inteleg taria cu care Statiunea isi apara obiectul muncii. Dar la fel de bine inteleg si dorinta membrilor Comisei de a face dreptate unor oameni care au mai fost jecmaniti o data.
In concluzie, desi m-am grabit sa reprosez conducerii SCDA ca prea a mers cu jalba in protap la toate ministerele, ducind iar buhul Brailei de judet corupt si incapabil sa isi rezolve problemele in propria-i curte, acum chiar sint convinsa ca cea mai buna decizie in aceasta situatie nu poate sa o ia decit cineva din afara. Si, de ce nu, Autoritatea Nationala pentru pentru Restituirea Proprietatilor! Bineinteles, dupa o verificare prealabila a Corpului ei de Control, care sa afle exact cui i se cuvine terenul de la "Trei Movile", dar si cine a gresit in trecut cu terenul de la Varsatura.




Categorie articol: 

Comentarii