Este o butadă mai veche, privindu-i pe cei care muncesc în doru lelii. Aşa cum se întâmpla, vineri, în noul sens giratoriu din Bariera Călăraşilor. Lucrarea a ajuns de pomină prin întârzierile mari suferite, dar şi pentru faptul că a prins-o iarna neterminată, inclusiv din cauza proastei organizări/supravegheri a muncii şi toleranţei de neînţeles a Primăriei. Revenind la ziua de vineri, călătorii dintr-un autobuz se minunau: "Uite, bă, cum lucrează ăia, stând în coada lopeţii...".
Oricum, la orele 11.00 trecute fix, din trei-patru muncitori mai rămăseseră doi. Care, alene, mai dădeau când şi când nisipul dintre pavele. În rest, ce puteai vedea: o roabă şi echipamentele de protecţie abandonate (că doar urma pauza de masă), un morman de nisip amestecat cu zăpadă şi câţiva maidanezi tolăniţi pe spaţiul verde. De pe margine, doi hâtri comentau: "Să-ţi spun un banc: nişte muncitori se vaită maistrului că li s-au rupt cozile la lopeţi şi nu mai au în ce se sprijini. La care şeful îi apostrofează: «Ce mă, sunteţi la stână, ca să staţi sprijiniţi în cozile de lopeţi? Staţi şi voi spate-n spate, dacă aţi obosit..."
