New York Times, reputatul cotidian american, va publica in sectiunea Book Review din 21 mai a editiei sale tiparite rezultatele unei anchete initiate de Sam Tanenhaus, redactor la NYTBR. Pentru cititorii editiei online, rezultatul anchetei este deja accesibil, laolalta cu un eseu al criticului A. O. Scott pe marginea acestei anchete si lista celor o suta de autori si editori care au raspuns intrebarii puse de Tanenhaus: care este cea mai buna carte americana publicata in ultimii 25 de ani? Pe primul loc s-a situat romanul lui Toni Morrison, Beloved, urmat de cartile unor clasici in viata ai literelor americane: Don DeLillo, John Updike, Cormac McCarthy si Philip Roth.
Eseul lui Scott analizeaza atit modul in care au raspuns cei o suta, cit si motivatiile acestora pentru alegerea facuta, dar incearca sa atraga atentia si asupra unui aparent simptom general, de imbatrinire a "clasei scriitoare". E o lectura utila si atent documentata (A. O. Scott lucreaza la un volum de analiza a romanului american de la al Doilea Razboi Mondial si pina in prezent), pe care o recomand cu caldura.
Ceea ce mi-a atras insa atentia a fost prezenta in lista repondentilor ("the judges" sint numiti acestia in NYTBR) a numai trei nume de scriitori care au legatura cu domeniul meu de predilectie, fictiunea speculativa: Michael Chabon (editor al excelentelor antologii McSweeney, publicate si la noi, dar si autor al unei amuzant-ironice pastise a pulp-urilor de odinioara, The Amazing Adventures of Kavalier & Clay), Jonatham Lethem (autorul fantasticei Fortress of Solitude e un colaborator frecvent la revistele de F&SF de dincolo de ocean) si Stephen King (recent asimilat, nu fara controverse, de establishment-ul literar american). Se explica astfel absenta din lista "marilor romane americane" a oricarei scrieri declarat apartinatoare genurilor asa-zis "populare" (science fiction, fantasy dar si policier sau romance). Singurul roman oarecum asimilabil fictiunii speculative prezent in top (pe ultimul loc) e The Plot Against America, istoria alternativa a lui Philip Roth (recent tradusa si la noi, de catre Polirom). Ghettoul e in floare si in republica americana a literelor "canonice", in ciuda succesului comercial al scrierilor de gen si in ciuda existentei, in inerenta mare de "crap" (Sturgeon dixit), a unor bijuterii semnate de Stephen King, Peter Straub, Gene Wolfe, mai sus-pomenitul Lethem sau John Kessel, ca sa citez doar cinci nume care-mi vin in minte imediat.
Pe cind o ancheta despre "marele roman romanesc" al ultimilor douazeci si cinci de ani? Si oare de ce am senzatia ca o astfel de ancheta n-ar include (nici printre repondenti, nici printre autorii din top) vreo scriere science fiction?
Eseul lui Scott analizeaza atit modul in care au raspuns cei o suta, cit si motivatiile acestora pentru alegerea facuta, dar incearca sa atraga atentia si asupra unui aparent simptom general, de imbatrinire a "clasei scriitoare". E o lectura utila si atent documentata (A. O. Scott lucreaza la un volum de analiza a romanului american de la al Doilea Razboi Mondial si pina in prezent), pe care o recomand cu caldura.
Ceea ce mi-a atras insa atentia a fost prezenta in lista repondentilor ("the judges" sint numiti acestia in NYTBR) a numai trei nume de scriitori care au legatura cu domeniul meu de predilectie, fictiunea speculativa: Michael Chabon (editor al excelentelor antologii McSweeney, publicate si la noi, dar si autor al unei amuzant-ironice pastise a pulp-urilor de odinioara, The Amazing Adventures of Kavalier & Clay), Jonatham Lethem (autorul fantasticei Fortress of Solitude e un colaborator frecvent la revistele de F&SF de dincolo de ocean) si Stephen King (recent asimilat, nu fara controverse, de establishment-ul literar american). Se explica astfel absenta din lista "marilor romane americane" a oricarei scrieri declarat apartinatoare genurilor asa-zis "populare" (science fiction, fantasy dar si policier sau romance). Singurul roman oarecum asimilabil fictiunii speculative prezent in top (pe ultimul loc) e The Plot Against America, istoria alternativa a lui Philip Roth (recent tradusa si la noi, de catre Polirom). Ghettoul e in floare si in republica americana a literelor "canonice", in ciuda succesului comercial al scrierilor de gen si in ciuda existentei, in inerenta mare de "crap" (Sturgeon dixit), a unor bijuterii semnate de Stephen King, Peter Straub, Gene Wolfe, mai sus-pomenitul Lethem sau John Kessel, ca sa citez doar cinci nume care-mi vin in minte imediat.
Pe cind o ancheta despre "marele roman romanesc" al ultimilor douazeci si cinci de ani? Si oare de ce am senzatia ca o astfel de ancheta n-ar include (nici printre repondenti, nici printre autorii din top) vreo scriere science fiction?
