Sorry, you need to enable JavaScript to visit this website.

Generalul-maior în retragere Constantin Mihalcea, ultimul cavaler al Ordinului ”Mihai Viteazu”, înmormântat cu onoruri militare

* veteranul s-a stins din viață duminică, 2 august, la Brăila, la vârsta de 104 ani * el a fost înmormântat, astăzi, într-un cimitir din Focșani

 

Generalul-maior în retragere Constantin Mihalcea, ultimul Cavaler al Ordinului ”Mihai Viteazu”, distincție primită în 1943, după ce s-a făcut remarcat prin faptele excepționale și vitejia de care a dat dovadă pe front, conducând bateria de la Schutow II din 26 decembrie 1942 și acțiunea de la Samochin, pe frontul de Est, a fost înmormântat, astăzi, cu onoruri militare, la Focșani, orașul unde a terminat liceul militar. Bătrânul veteran a murit duminică, 2 septembrie, la Brăila, orașul unde și-a trăit mare parte din viață.

 

Constantin Mihalcea s-a născut în comuna Sintești, jud. Ilfov, la 21 august 1914. A început studiile la Focșani și a absolvit Școala Militară de Ofițeri de Artilerie în anul 1935. A participat pe front în perioada 31 iunie 1941-31 iulie 1944, atât în Est, cat și în Vest, ca ofițer al Regimentului 3 Artilerie Focșani. ​A participat la eliberarea Basarabiei, la trecerea Nistrului, Prutului și la luptele din Ucraina, de la Bug si Nipru, ajungând până în Crimeea, Caucaz, Istmul Pericop, Krasnodar și stepa Kalmucă, la sud de Stalingrad.

 

"Când s-a deschis războiul, eu n-am mai dat pe acasă. Eram concentrat pe graniţă, iar când s-a declarat mobilizarea generală, ca orice cetăţean al ţării şi eu am fost mobilizat. Am luat parte la prima zi a războiului când mareşalul Antonescu, comandantul frontului româno-german a zis «ostaşi, treceţi Prutul!» Atunci a început prima campanie la care am luat parte efectiv. Am avut lupte în Basarabia, unde era o zonă fortificată cu o lungime de 12 km plină de cazemate în care am avut un moment de criză în care Dumnezeu m-a ajutat. Un trăgător dintr-o cazemată a deschis focul contra mea şi mi-a trecut jerba de foc pe la vârful cizmei. Dacă acel om apăsa pe trăgaci mai târziu cu un sfert de secundă, eu nu mai trăiam azi. Au urmat alte lupte după aceea. Am trecut Bugul, am trecut Niprul, am luat parte la luptele din sudul Ucrainei, până la un şanţ anticar care lega geografic portul Mării Negre de Nipru. După aceea am luat parte la luptele din Crimeea, de aici am trecut în Caucaz şi am ajuns până la Krasnodar. De la Krasnodar, în noiembrie 1942 am fost transportaţi la Stalingrad", povestea Constantin Mihalcea, într-un interviu acordat cotidianului nostru în 2014, anul când a împlinit 100 de ani. 

 

A doua zi de Crăciun, în 1942, pe când se afla la sud de Stalingrad, partea română a fost atacată de o divizie sovietică, formată din tancuri și aviație. Pe un ger cumplit, de - 20 grade Celsius, locotenentul Mihalcea Constantin a reușit, de unul singur, să își salveze oamenii din subordine, pentru ca în final, să se salveze și pe el, trecând călare printre 2 blindate inamice. Pentru această faptă deosebită a fost decorat cu Ordinul „ Mihai Viteazul”, cea mai înaltă distincție militară.

 

​Aflat la studii în Germania, in data de data de 23 august 1944 a fost luat prizonier. A rămas în lagăr, la 50 km de Berlin, până în luna iulie 1945, când a fost eliberat de către trupele sovietice. A suportat foarte multe greutăți printre care și înfometarea, slăbind 30 de Kg. In anul 1955 a fost trecut în rezervă la vârsta de 41 de ani, pentru că luptase în Răsărit.

 

Printre decorațiile primite se afla Ordinul ”Coroana României”, ”Steaua României” și Emblema de Onoare a Armatei României. După trecerea in rezervă a fost numit arhitectul-șef al județului Galați, desfășurând o activitate remarcabilă pe această linie. A lucrat ca inginer până la ieșirea la pensie.




Categorie articol: 

Comentarii