Sorry, you need to enable JavaScript to visit this website.

Gânduri pentru profesoara de franceză...

Impresionaţi de acest final nefericit, elevii de la clasa a XII-a E, cărora doamna profesoară le-a fost dirigintă, dar şi alţi elevi sau foşti elevi ai şcolii, au dorit să ne împărtăşească sentimentele şi gândurile lor şi, de ce nu, să aducă un ultim omagiu celei care a fost profesoara de franceză...

"A fost singura profesoară care ne-a învăţat să o respectăm cu adevărat"

"Am văzut în dânsa o persoană foarte cultă si veselă în acelaşi timp. Mi-au plăcut foarte mult piesele de teatru pe care le scria şi la care am şi participat, erau foarte hazlii, ingenioase şi pline de viaţă. Personal, am fost foarte afectat toată săptămâna." - Pintilie Lucian, clasa a-VII-a.
"A fost singura profesoară care ne-a învăţat să o respectăm cu adevărat, singura pentru care ne ridicam în picioare chiar şi la simplul «prezent» şi în faţa căreia nu ne lăsa sufletul să ne prezentăm cu tema nefăcută. Cred că prin comportamentul dânsei şi-a lăsat amprenta pe mine şi pe multi alţii, reuşind mereu să-şi mascheze problemele personale. Se vedea că îi pasă de noi şi chiar îmi va fi dor de ea", elevă clasa a-VII-a.
"Era o persoană mereu cu zâmbetul pe buze. Rareori am văzut-o supărată sau abătută. Cu certitudine se afla printre puţinii profesori care într-adevăr răspundeau la un «bună ziua» pe holurile liceului", Simona, clasa a-IX-a.
"Doamna Popovici a fost o persoană prin exigenţa căreia am reuşit să fim mai buni, să cunoaştem ce înseamnă performanţa", Dragoş, clasa a-IX-a.
"Exigenţă, perseverenţă, ambiţie - aceste cuvinte magice, dar esenţiale au ghidat-o pe doamna Popovici în strălucita carieră. Nu voi putea uita niciodată dragostea cu care învăţam pentru ora de franceză, dar mai ales ambiţia cu care doream să obţinem un rezultat bun. Un om care a plecat de pe scena şcolii mult prea devreme", Puiu Anca-Elena, clasa a-IX-a.
"A fost o profesoară extraordinară. Am învăţat multe de la ea şi regret mult ceea ce s-a întâmplat. Dumnezeu să o ierte ! ", Ioana, clasa a-IX-a.
"Mereu se purta frumos cu noi; atunci când mă scotea la tablă şi nu ştiam, intervenea cu explicaţii, făcându-mă să înţeleg. Acest fapt l-am apreciat cel mai mult la dânsa. O să îi simt lipsa enorm", Sabina Meiroşu, clasa a-IX-a.
"Deşi aparent dificilă, «madame professeur» avea un suflet bun, era iertătoare şi, ce este cel mai important, ne făcea să îndrăgim franceza. Preda cu atât de multă însufleţire, încât captiva atenţia tuturor, iar la orele dânsei atmosfera emana iz de Paris. A fost, poate, unul din cei mai buni profesori, iar premiile de la olimpiadele naţionale sunt mărturii evidente. Am dori să îi mulţumim pe această cale pentru munca depusă în cei doi ani în care ne-a fost alături", Ana-Maria B, clasa a-X-a.
"Iubea franceza, punea multă pasiune în munca ei şi-şi dădea interesul ca elevii să înţeleagă şi ei la rândul lor. E trist că a ales un asemenea sfârşit", Lorena, clasa a-X-a.
"În primul rând, modul doamnei de a preda şi de a se comporta cu elevii scotea în evidenţă pasiunea dânsei pentru limba franceză şi dorinţa ei de a furniza cât mai multe informaţii celor din jur. Era un om foarte sensibil, chiar dacă de cele mai multe ori nu arăta şi se prefăcea că totul este bine", Folea Cristina, clasa a-X-a.
"O persoana firavă, discretă, dar cu o inteligenţă acută, care deja îşi face simţită lipsa oră de oră!", Florea Roxana, clasa a-X-a.
"Este o onoare să vorbim despre un profesor excelent şi dedicat elevilor, o persoană sensibilă şi în acelaşi timp corectă, un profesor model. Îi duc lipsa", Adrian, clasa a-X-a.
"Doamna profesoară a însemnat, înainte de toate, un adevărat prieten. Clipe de fericire, entuziasm şi, la final, dezamăgire. Am ridicat de fiecare dată ochii pentru a o primi cu un salut. Am lăsat uşa deschisă, sperând ca acel om plin de voioşie să se întoarcă pentru a ne sprijini. Ne-am făcut iluzii că ne vom putea lua un rămas-bun cuvenit. Dar şi aşa, ne va veghea necontenit", Pricop Daniel Gabriel, clasa a-X-a.
"Din punctul meu de vedere, cred că a fost unul dintre profesorii care îşi privesc elevii ca pe propriii copii. A fost o persoană care îşi iubea meseria, iar de acest lucru îşi putea da seama oricine!", Stîrcu Violeta, clasa a-X-a.

"Îmi lipsesc deja predatul dumneaei, temele, lecţiile, până şi testările"

"Les mots nous enseignent mais les exemples nous guident dans la vie". Prin jovialitate şi devotament faţă de şcoală, domnişoara profesoară mi-a câştigat simpatia. Nu ne preda numai «si conditionnel» sau «l'accord du participe passe», ci ne învăţa cum să ne descurcăm în jungla vieţii. Ne iubea pe fiecare dintre noi şi îşi dorea să ne realizăm, să ne împlinim visurile. Chiar şi punctul din oficiu pe care nu ni-l dădea niciodată simboliza dorinţa ei ca noi să ne străduim mai mult, încât să nu avem nevoie de acel punct. Îi mulţumesc pentru că mi-a demonstrat că totul este posibil dacă ai voinţă. Am apreciat-o pentru profesionalism, deoarece problemele ei nu au afectat niciodată orele, dar şi pentru implicarea în activităţile artistice. Se simţea fericită când era înconjurată de elevi, pe care îi considera copiii ei. Închei cu întrebarea pe care nu o voi uita prea curând: "Qu'est que vous avez preparé pour aujourd'hui?", Raluca Antuca, clasa a-X-a
"Regret enorm pierderea doamnei profesoare. A fost un om deosebit, care s-a dedicat profesiei sale. Îşi iubea elevii şi punea suflet în tot ceea ce făcea", Andreea Valentina, clasa a-X-a.
"Poate ar trebui să amintesc de o latură mai «ascunsă», de sufletul nobil, de artist, un om care iubea scrisul, cartea, dar mai ales teatrul. Scria piesele, iar mai apoi lucra cu elevii ore întregi. Nu ştiu pe care dintre toate acestea ar trebui să le spun mai întâi despre doamna profesoară, dar cred că cel mai important lucru pe care ar trebui să-l amintesc e faptul că nu a uitat să fie om şi că într-un fel ne-a învăţat şi pe noi asta. Cred că doamna profesoară a căpatat o tinereţe fără bătrâneţe prin faptul că ne-a lăsat în urmă pe noi, elevii, care am fost ca şi copiii dânsei şi o viaţă fără de moarte prin lucrurile pe care ne-a învăţat şi care cu siguranţă ne vor folosi mai departe în viaţă", Roxana Geru, clasa a-X-a.
"Tot ce pot spune despre această persoană este că a fost în adevăratul sens al cuvântului un OM. Îmi lipsesc deja predatul dumneaei, temele, lecţiile, până şi testările", Constantin Oana Roxana, clasa a-X-a
"A fost o femeie cultă, un profesor exceptional. Cu toate acestea era un om modest, de la care am învăţat că adevărata frumuseţe vine din interior, un om sensibil ce şi-a jucat propria viaţă ca pe o scenă de teatru. S-a lăsat pe sine pentru a trăi pentru noi, pentru elevi, deschizându-ne universul imaginaţiei şi al artei. Ne-a ajutat foarte mult în pregătirea pentru olimpiade, rămânând ore în plus la şcoala pentru a ne pregăti. Nu era întrebare la care nu putea să ne lămurească, pătrunzând adesea în cele mai mici detalii. Iar dacă se întâmpla uneori să nu ştie, ora următoare venea cu răspunsul", Cristina Muşat şi Silvana Gagu, două dintre olimpicele de la franceză, eleve în clasa a-XI-a

"Gestul de a ne cuprinde în ultimele sale gânduri este de nepreţuit"

"Pentru mine a fost şi este o pierdere enormă, pentru că ţineam foarte mult la ea şi mai toate acţiunile mele de la şcoală o implicau direct. Regret acum că nu am învăţat franceza aşa cum ar fi vrut.
Chiar dacă dânsa a spus că nimeni nu e de neînlocuit, în inima mea nimeni nu o va înlocui. Pentru că era «mama» clasei, nu doar diriginte", Raluca, clasa a-XII-a E.
"Cel mai mare regret pe care îl putem avea în acest moment este faptul că nu i-am arătat întreaga noastră recunoştinţă încă din timpul vieţii... Probabil mulţi dintre noi am simţit asta când am aflat, însă doamna dirigintă ne-a demonstrat că nu ne-a uitat, că am reprezentat ceva în sufletul ei. Gestul de a ne cuprinde în ultimele sale gânduri este de nepreţuit", Monica, clasa a-XII-a E.
"Tot ce pot spune în aceste momente despre doamna dirigintă este că a fost o persoană extraordinară, de o modestie incredibilă, ce s-a dedicat în întregime elevilor. O voi păstra mereu în suflet şi sper să vegheze mereu asupra noastră", Valentina, clasa a-XII-a E
"Pentru mine, doamna profesoară a fost şi va rămâne un suflet nobil şi idealist, poate mult prea idealist pentru zilele noastre", elevă clasa a-XII-a.

"Mă doare să ştiu deja că atunci când vom face prima reuniune de clasă, nu vom mai fi toţi"

"E groaznic ceea ce s-a întâmplat, însă tot ce putem să facem acum este să ne amintim frumos de dânsa. Să nu uităm niciodată dăruirea cu care ne învăţa şi ataşamentul pe care îl avea faţă de elevi. Mă doare să ştiu deja că atunci când vom face prima reuniune de clasă, nu vom mai fi toţi. Dumnezeu să o odihnească în pace!", Doris, fostă elevă.
"Când am aflat ce s-a întâmplat, am intrat într-o stare de soc. Aş fi dat orice să mă urc în momentul acela în avion şi să vin acasă. Ironic, vestea mi-a venit exact în ziua în care vorbisem cu departamentul de filosofie de la universitate despre posibilitatea de a pleca în Paris, pentru un trimestru, să aprofundez filosofia franceză. Eram entuziasmată, nu numai la gandul de a petrece trei luni la Paris, dar îmi imaginam întregul scenariu: cum o să vin acasă in vacanţa de vară, o să-i povestesc domnişoarei Popovici tot acest proiect şi imi imaginam cât de mult o s-o bucure să afle că nu s-a chinuit degeaba patru ani de zile, ca toată gramatica pe care am înghiţit-o cu greu în liceu e acum mai mult decât binevenită, ca pronunţia aproape «excesiv» de corectă a cuvintelor o să-mi fie mai mult decât folositoare. Aş fi vrut să-i pot mulţumi pentru toate astea, dar şi pentru toate discuţiile pe care le-am purtat cu ea despre literatură şi filosofie, uneori chiar şi despre viaţă. Pe de altă parte, aş fi vrut să-mi cer iertare ca la 15 - 16 ani nu-mi vedeam dincolo de lungul nasului şi percepeam toata lumea sub semnul unei rebelităţi exagerate, poate specifice vârstei, aşa că, în primii doi ani de liceu, n-am inţeles nici de ce trebuie să am media 5 la franceza, dar nici faptul ca domnişoara Popovici trăia ca să ne predea limba franceză, iar faptul ca intra pe uşa clasei era bucuria ei cea mai mare", Mădălina Glavan, studentă anul I.
"A fost o profesoară inteligentă, ne făcea să învăţăm, deşi uneori subestimam valoarea materiei pe care o preda. Ne-a împărtăşit cunoştinţele dumneaei cu o enormă plăcere. Nu-mi pot închipui de ce a ajuns să comită un gest atât de nechibzuit", Roxana Răileanu, stundentă anul II.
"A fost o adevărată plăcere să o cunosc pe domnişoara Popovici când m-a invitat la orele dânsei. Am apreciat-o foarte mult pentru că era o profesoară de franceză extraodinară, plăcută şi motivată. Fiind francez, am fost foarte încântat să întâlnesc o persoană îndrăgostită de ţara şi de limba mea. Ca toată lumea, sunt şocat de decesul ei atât de brutal şi îmi pare rău că nu mai este. Cred că tuturor ne va lipsi. Totodată, nu pot să cred ce s-a întâmplat, era ultimul lucru la care mă aşteptam pentru că ultima dată când am văzut-o era fericită şi bine dispusă", Remi Bouscaud, voluntar în Brăila.




Categorie articol: 

Comentarii