Sorry, you need to enable JavaScript to visit this website.

Fructul oprit. Intre neintelegerea universala si curiozitatea feminina

Primul barbat, negresit inteligent, care a spus ca “nu va intelege niciodata femeile” trebuie sa fi fost Adam. Ce naiba i-au trebuit Evei mere?! Doar avea de toate, calca pe covorul de banane, ciresele atirnau gales la urechile ei, lamiile ii inmiresmau casa. Capsuni cu duiumul, de-i ajungeau nu numai pentru mincare, ci si pentru momentele intime petrecute cu barba-su'. Dar nu, dom'le, Eva voia mere. Din pura si simpla “curiozitate”, ca de ce i-o fi interzis sefu' sa muste. Zis si facut, a calcat nenorocita pe bec iar al de Sus a izgonit-o, nu inainte insa de a ramine cu ceva mere-n minus. Ca Evei tare incepusera sa-i placa fructele astea. O adevarata placere a vietii atunci cind vrei sa uiti de betivul ala decazut, pus de Doamne-Doamne sa munceasca de acum inainte: “pentru” ea, “din cauza” ei. Din oneroasa legatura a marului cu Eva a aparut curiozitatea primordiala, care avea sa faca ravagii de acum inainte prin tot neamul pisicesc cel adormit in sapte vieti. Si de atunci, mina in mina, “neintelegerea” (elementul masculin) si “curiozitatea” (elementul feminin), adevaratele principii contrare ale microcosmosului, insotesc fiecare cuplu pacalit de natura sa creasca, sa se-nmulteasca si sa manince… mere.Tot de la “curiozitatea” femeii fata de fructul oprit a pornit ubicua paralela intre barbat si porc. Sarmanului Adam nu i-a placut marul, inghitind o bucata i-a stat in git. De unde denumirea populara a zgirciului tiroidian: “marul lui Adam“. S-a gindit vicleana gospodina, ce-ar fi sa-i amintesc omului meu de fiecare data, metaforic, cam care-i valoarea lui. Ce inseamna el pentru mine. De atunci, porcul fript e pus pe tava numai cu maru-n gura. Chiar si cind e pregatit de barbatii insisi, ca au stiut ele sa-i educe. Intrucit femeia inteligenta nu este atit cea care stie ce doreste si stie cum sa ceara ce vrea, astfel incit sa primeasca. Adevarata femeie inteligenta, extrem de subtil, stie sa faca un barbat sa creada ca intotdeauna ideile sint ale lui, sa le doreasca pasional si sa le puna astfel in practica. Adica nu-i spune omului ca vrea pantofi, ci face in asa fel incit bietul manipulat sa creada ca “lui” i-a venit ideea sa-i cumpere pantofi, ca “el” vrea neaparat sa-i faca o surpriza placuta, iar atunci cind este, initial, viclean refuzat, sa se mai si supere! (in paranteza fie spus: la un nivel superior, ultimul, intr-adevar geniala e femeia care il si ajuta pe barbat sa-si constientizeze, sa-si “inteleaga” situatia descrisa, dar il face in acelasi timp sa creada sincer ca nu poate altfel). Prin aceeasi metoda, indelung studiata si continuu perfectionata, transmisa din generatie in generatie, au ajuns si bucatarii barbati sa puna porcului maru-n gura, crezind prosteste ca-i ideea lor.Aceeasi “curiozitate” feminina altoita pe simpla intimplare a avut un rezultat total neasteptat. Cucoana, saturata de relatia fructului mult iubit cu omul ei, s-a gindit ca ce-ar fi sa studieze analitic impactul marului cu “altul”. A tras pe dreapta, s-a aburcat in cel mai apropiat pom si, primului nefericit care a trecut pe acolo - poc!, cu maru-n cap. Dar, vorba aceea, barbatul, tot barbat: “n-a inteles-o”. Si-a framintat omul neuronii si singurul lucru pe care l-a priceput din toata intimplarea asta a fost ca trebuie sa existe o cauza prima a intilnirii marului cu propria-i scafirlie. Asa a ramas femeia cu buza umflata, iar lumea cu legea gravitatiei. Adevarata conspiratie mondiala (nu a masonilor, nu a evreilor, ci a femeilor!) isi consolideaza de atunci influenta in domeniul stiintei si tehnicii. De ce credeti ca o mare firma internationala de softuri poarta numele periculosului fruct, si are ca simbol chiar… marul muscat! Semne exista la tot pasul, important e sa le vezi.Trebuie insa, ca barbat, sa trag un semnal de alarma: se apropie funia de par, dragi colegi de acelasi sex. Mai deunazi, intr-o redactie a unui post de radio local, am asistat la o discutie intre “ele”. Despre barbati, evident, si mai ales despre cum trebuie tinuti in friu ca sa nu calce pe bec. Intr-o smiorcaiala generalizata, au ajuns doamnele si domnisoarele la aceeasi concluzie: “nu-i vom intelege niciodata pe barbati”! Pricepeti gravitatea situatiei, oameni buni? Pina acum, aveam si noi mica noastra satisfactie. Mica noastra comoara, refugiul, altarul in care “ele” nu aveau voie sa intre. La o halba de bere in crisma, suspinind sub un tei inflorit sau plingind intre patru pereti, aveam mica noastra supapa, care era numai a noastra, nu si a lor. Puteam spune cu bucurie sau cu furie, indragostiti sau lasati balta, cu ris cald sau de nebun, cu lacrimi de crocodil sau abia mijite in coltul ochiului: "of, femeile astea, n-o sa le inteleg niciodata!". Acum s-a terminat. Ne-au luat-o si pe asta. Pe valul corectitudinii politice si al feminismului militant, cucoanele au considerat de cuviinta sa ne confiste propriul nostru element. Ne-au luat “neintelegerea”, utima noastra bucurie, deopotriva justificare si scuza. E inceputul sfirsitului, intrucit acest ultim furt e mult mai periculos decit primul si decit cele mai periculoase mere (pentru ca exista diverse specii de mere, cu diferite grade de periculozitate, cam ca in cazul ciupercilor. Unchiul meu, de pilda, imi spunea ca cele mai bune, dar si mai periculoase sint cele ionatane). Si daca tot a venit vorba de prima hotie: am eu o banuiala, ca sarpele era mai degraba o tanti decit un nene. Adica o sopirla.Daca dezideratul ancestral s-ar putea indeplini si barbatul ar putea gindi, asa cum l-a lasat “Deus sive natura”, numai cu capul, nici unul dintre noi n-ar trebui sa mai accepte vreun mar de la o femeie. Am gresi enorm, repetind astfel gestul primordial. Nu de alta, dar nu cred in aplicabilitatea neconditionata a principiului dublei negatii: departe de a elimina pacatul, am intra in necazuri si mai mari. Abia acum curiozitatea ar ucide dintr-o lovitura cele sapte vieti ale pisicii, iar neintelegerea, in ciuda hermeneutilor, abia acum ar deveni universala.Din nefericire insa, nu putem gindi doar cu capul. Ne constientizam bine situatia, o “intelegem” dar nu vedem posibilitatea variantelor, a optiunilor. Altfel spus, spre multumirea feministelor, am ajuns sa cred ca pina si Dumnezeu este, de fapt, femeie. Una geniala, evident.




Categorie articol: 

Comentarii