Săptămâna asta, când s-a pus în discuţie alocarea unei sume importante de bani (1,8 milioane de lei) echipei de handbal Dunărea Brăila, consilierii judeţeni ai PNL ba au comentat, ba s-au abţinut, ba au dat bir cu fugiţii. Nu, am glumit, nu a fugit nimeni din plen, asta mai lipsea. Însă, serios acum, consilierii judeţeni (în special fostul interimar Ovidiu Nechita) mai aveau un pic şi îl chemau pe Isus Hristos să depună mărturie că la mijloc nu este nici un şmen cu privire la alocarea sumei de bani echipei de handbal Dunărea Brăila. Nechita este atât de speriat încât nici ce-a făcut el, cu mânuţa lui, nu mai votează. Mai exact şi proiectul de hotărâre privind execuţia bugetară de anul trecut l-a speriat pe Nechita. Păi, frate, n-ai fost tu la butoane de prin august până-n decembrie? Şi dacă ai sesizat hoţii, de ce n-ai chemat chiar tu DNA-ul?
În fine, să zicem că oamenii ţin la libertatea lor, chestiune care ţine de instinctul de conservare. Dar de ce oare sunt consilierii liberali atât de speriaţi de bombe când vine vorba despre o banală alocare de bani către un club de handbal? Dacă aş fi răutăcios, aş spune că hoţului de hoţ i-e frică. Dar cum liberalii din Brăila, Doamne-fereşte, nu sunt hoţi, căci nu au furat în viaţa lor nici măcar o legătură de mărar din piaţă, este limpede că nu are de cine să le fie teamă, decât, cel mult, de propria lor umbră.
