Sorry, you need to enable JavaScript to visit this website.

"Film, teatru sau televiziune este aceeasi patima pentru mine"

Actorul George Motoi s-a nascut pe 22 ianuarie 1936. Cursurile primare si gimnaziale le-a urmat la scolile din Dudesti si Tataru, dupa care a absolvit Scoala Medie Tehnica Agricola tot de la Braila. In paralel a urmat si cursurile Scolii Populare de Arta. Facultatea de Actorie o termina in 1958, la clasa profesoarei Irina Rachiteanu Sirianu. Ca actor, s-a remarcat la teatrele din Piatra Neamt, Cluj Napoca si Teatrul National Bucuresti. A jucat si in zeci de productii cinematografice, in doua seriale TV si in reprezentari teatrale televizate precum "Gaitele", de Al. Kiritescu, "Vlaicu Voda" de Davilla sau "Un fluture pe lampa" de Paul Everac. A avut si o bogata activitate regizorala la Cluj, Bucuresti si Braila, unde intre 1991 - 1996 a condus destinele Teatrului "Maria Filotti" ca director. George Motoi este fondatorul Facultatii de Teatru care a existat la Universitatea "Brancoveanu", facultate ale carei cursuri au fost urmate de actori buni ai teatrului brailean care ne incinta si astazi cu interpretarile lor. In 1989 a publicat un volum de eseuri "Sub masca actorului". A primit Premiul Asociatiei Cineastilor din Romania in 1974 pentru filmul "Trecatoarele iubiri" si Marele Premiu acordat la San Remo pentru filmul "Adela" de Ibraileanu. Din 2002 este Cetatean de onoare al Municipiului Braila. Ieri, prin telefon, a avut amabilitatea sa acorde un interviu reporterilor nostri."Cele mai mari bucurii le consider totusi intilnirile cu citiva regizori importanti care mi-au marcat cariera: Vlad Mugur, Malvina Ursianu, Mircea Veroiu"-De ce ati ales teatrul si nu agronomia?- Eram la virsta incertitudinilor, cind tinerii isi cauta drumul, il descopera singuri. E un moment dificil alegerea drumului in viata. Teatrul din Braila avea o trupa extraordinara si imi placea sa merg la teatru. Mergeam in fiecare seara. Cu timpul am ajuns sa-i cunosc pe actori. M-au luat la Scoala Populara de Arta, apoi am intrat si in spectacolele lor si ei m-au indrumat sa dau la teatru.- Acum, privind in urma, ce element a fost determinant pentru a alege actoria ca meserie?- Trupa foarte buna care exista acolo. Teatrul care era acolo, intre 1950 - 1954. A fost o trupa extraordinara care m-a determinat sa iau aceasta hotarire. Era Vasilica Tastaman, Stefan Mihailescu Braila, Neamtu Otonel, Popa Mija care m-a indrumat la Scoala Populara de Arta si m-a trimis la institut sa dau examen. Era un moment de teatru extraordinar. Acest aspect m-a influentat. Am facut ceea ce mi-a placut. Cred ca nici nu as fi putut face altceva decit teatru. Atit ma furase aceasta profesiune incit nu cred ca as fi putut face altceva. Am intrat din prima la examenul de admitere, fiind cam 100 de candidati pe loc la vremea aceea, am terminat institutul cu medie maxima si am devenit actor. - Care este cea mai mare bucurie pe care ati avut-o in viata?- Am avut multe bucurii si este greu de selectat. Am avut o viata bogata, complexa. Cele mai mari bucurii le consider totusi intilnirile cu citiva regizori importanti care mi-au marcat cariera. Regizorul Vlad Mugur, regizoarea Malvina Ursianu, regizorul Mircea Veroiu. Acestea au fost intilnirile mele fericite si datorita lor am avut posibilitatea sa abordez partituri interesante in spectacole mari, care m-au lansat si in tara, si in strainatate. "Am fost atent la felul cum sint receptat de public, de colegi, de regizori pentru ca fara spirit de observatie nu poti avansa"- Regretati ca ati facut ceva sau nu ati facut un anumit lucru?- Eu nu am regrete. Viata o iei asa cum este si mergi mai departe. Inveti din greseli, ca orice om. Nu pot sa spun ca eu nu am gresit. Sint inerente in existenta umana, dar inveti din ele. Totdeauna am reflectat asupra a ceea ce fac ca un indreptar si mi-am adus corectii singur in munca mea de zi cu zi. Am fost atent la felul cum sint receptat de public, de colegi, de regizori pentru ca fara spirit de observatie nu poti avansa. - Ati dorit vreodata un rol si nu l-ati obtinut?- Nu sint genul de actor care sa-mi planific niste roluri. Am avut sansa distribuirii continue in profesie, in partituri deosebite si extrem de diverse. Nu aveam ragazul sa doresc, sa astept, sa aspir la un anumit rol. Am avut o perioada de 30 de ani cind nu am avut vacanta, daca va puteti imagina, din cauza solicitarilor mari din teatru, televiziune si cinematografie. Nu aveam timp sa visez. Jucam foarte mult, am acumulat foarte multa experienta, am pus in scena. - Ce iubiti mai mult? Teatrul sau filmul?- Eu imi iubesc profesiunea de actor, indiferent ce as face. M-am dedicat acestei profesiuni, iar film, teatru sau televiziune este aceeasi patima pentru mine. - Ce v-a determinat sa acceptati oferta de la "Maria Filotti" in 1991 si sa deveniti director al teatrului brailean?- Am fost solicitat si inainte sa preiau conducerea teatrului, dar nu se putea decit daca renuntam la locul meu de la Teatrul National din Bucuresti, prima scena a Romaniei. Or, dupa revolutie, se putea face acest lucru fara sa renunt la postul meu din Bucuresti, prin cumul de functii. Pentru ca s-a putut acest lucru, am venit cu multa dragoste, fiind orasul in care m-am format, in care am crescut, unde am pus pentru prima data piciorul pe scena. Am amintitri extraordinare legate de teatrul din Braila, iubesc teatrul de acolo, oamenii si publicul brailean care totdeauna a fost un barometru extraordinar pentru trupele de teatru care au vizitat Braila. - Considerati ca publicul brailean mai este si acum un barometru?- Nu stiu daca mai este si acum. Acest lucru trebuie cultivat, ingrijit, construit de cei care sint acum in teatru. Exista o emulatie care trebuie determinata de niste creatori de teatru.




Categorie articol: 

Comentarii