Chiar dacă reuşim să contabilizăm câteva promisiuni făcute de unii dintre aceşti eroi ai naţiei şi unificatori de neam, cine mai crede în poveştile răsuflate din ultimii 25 de ani? Am ajuns să privim spectacolul oferit de candidaţii în cursa pentru Cotroceni ca pe un bâlci. Un circ asezonat cu "mândria de a fi român" şi cu o a doua "mare unire", cu proiecte precum construirea unui aşa-zis "stat social" sau realizarea unui "pact naţional".
Bântuiţi de idei măreţe, cei 14 actori politici ne prezintă o paletă vastă de proiecte, o ofertă extrem de generoasă şi diversă.
Dincolo de fondul şi forma promisiunilor electorale, în tot acest peisaj monoton, dacă facem un puzzle, putem contura portretul candidatului ideal. Putem avea un preşedinte calm, serios, impozant, uns cu toate alifiile politice, ambiţios, un preşedinte profesor, procuror, avocat, inginer, un preşedinte ecologist, naţionalist sau cu nume exotic, un preşedinte cu şuviţe blonde sau cu breton, un căutător de elodii sau o struţo-cămilă sub acoperire. Dar putem face un întreg din toate aceste eşantioane?
Dacă luăm în calcul toate promisiunile electorale, în acest an, Moş Crăciun va veni cu saci încărcaţi de daruri, cu salarii şi pensii mărite, cu locuri de muncă şi râuri de lapte şi miere. Oferte peste oferte, proiecte pentru o ţară în care câinii vor umbla cu covrigii în coadă.
Cert este că România are nevoie de un PREŞEDINTE.
Deocamdată e toamnă lungă şi în campanie e linişte. Nu ştiu dacă aceasta este liniştea dinaintea furtunii sau dacă în aceste două săptămâni, care au mai rămas până când vom merge la urne vom asista la o luptă mioritică între candidaţi sau la alte scenarii. Ştiu însă că votul nostru este important. Pentru noi, pentru copiii noştri, pentru ţară.
