A fi rebel. Ce inseamna, de fapt, aceasta sintagma in zilele noastre? Ce inseamna mai ales pentru noi, ca adolescenti? Cum poti fi astazi rebel? Trebuie sa recunosc ca m-am gindit deseori la asta si imi dau seama ca in secolul XXI a fi rebel a devenit ceva mult prea greu.
Va intrebati de ce? Poate vi se pare ca strada e plina de rebeli, in toate locurile vedeti rebeli. De fapt tocmai asta e problema, toti adolescentii sint rebeli. E plin de adolescenti rebeli care ar dori sa se razvrateasca impotriva sistemului. Problema e ca ei au devenit de fapt sistemul si mi se pare inexplicabila ideea de a te razvrati impotriva ta. Toti se imbraca "rebel", toti vor sa fie "altfel". Prin simplul fapt ca toti vor sa fie altfel, toti sint la fel. Intr-o lume a rebelilor, de fapt, asa-numitii rebeli nu mai sint rebeli. Rebelii sint aceia care sint diferiti, insa daca esti diferit esti automat considerat ciudat. Eu cred insa altceva: esti mult mai rebel daca stai toata ziua si citesti Cartarescu, Kafka sau orice iti pica in mina decit daca vrei sa fii altfel din punct de vedere vestimentar. Are vreo importanta faptul ca nu ai ceva care sa te faca diferit, daca in gindire nu esti ca ceilalti? A gindi diferit e mult mai important decit a fi diferit. Cel pe care tu il numesti tocilarul clasei poate fi mult mai rebel decit tine (cu atitudinea ta sfidatoare, cu hainele tale rebele, cu look-ul tau rebel). Si stii de ce? Pentru ca tu gindesti ca toti ceilalti din jurul tau. Pentru ca, desi atitudinea ta e plina de rebelitate, gindirea ta e indoctrinata de ideea de a fi unic, cind, de fapt, esti ca ceilalti prin simplul fapt ca toti vor sa fie unici.
Atitudinea adolescentului de a fi unic se regaseste si in ideea de a nu purta uniforma. De ce sint adolescentii impotriva uniformei? Pentru ca vor sa fie unici, pentru ca nu vor sa fie toti la fel. Cum mai poti fi unic cind toti sint la fel dorindu-si sa fie diferiti? Nimeni nu vrea sa poarte uniforma, dar toti sint unici. Unic a ajuns sa fie acela care vrea sa o poarte pentru ca el e acela care gindeste diferit. Degeaba vor toti sa aiba propriul stil, cind toti gindesc la fel. De ce sa fim atit de superficiali incit sa ne gindim doar la modul in care ne imbracam sau mai exact la modul in care aratam? De ce am devenit atit de superficiali incit am uitat ca ce avem in interior e mult mai important decit ce avem in exterior? Facem doi pasi si ne impiedicam de adoloscenti rebeli cu imbracaminte ciudata, cu par ciudat, care incearca disperati sa fie rebeli. Initial iti par diferiti, adevarati rebeli, dar daca te uiti mai atent iti dai seama ca, de fapt, sint toti la fel. Toti au pe chip, in atitudine, chiar si in hainele pe care le poarta intiparita expresia: "Vrem sa fim rebeli, vrem sa fim altfel, vrem sa ne razvratim". As traduce asta: "Toti sintem victime ale sistemului, toti sintem disperati sa nu fim ca cel de linga noi". Oare conteaza atit de mult? Chiar trebuie sa ne pierdem vremea, sa ne ocupam timpul de meditatie cu probleme de genul: "Cu ce ma imbrac?" De ce nu incercam sa ne gindim mai mult la probleme de genul: "Cit de rebel sint de fapt?"
Incep sa cred din ce in ce mai mult ca adolescentii din ziua de azi pica incetul cu incetul intr-o jalnica indiferenta. Citi dintre adolescentii din Romania stiu care este ultima aparitie a lui Cartarescu sau macar cine este Cartarescu? Dar citi adolescenti stiu care este ultima aparitie a cintaretului lor preferat? Daca as face un sondaj nu cred ca rezultatele ar fi in favoarea primei intrebari si asta mi se pare destul de trist, a cadea in ignoranta e cu adevarat trist.
Am evitat pe cit posibil sa folosesc persoana intii pentru ca in mare nu ma regasesc in tot ceea ce am scris (am fost doar critica la ceea ce vad pe strada). Pentru ca n-am vorbit despre mine, am vorbit despre ce vad la voi. Zic ca nu ma regasesc, in mare, pentru ca trebuie sa recunosc, cu o usoara rusine, ca inca n-am iesit cu totul din ignoranta (sau cel putin pe cit as vrea).
Va intrebati de ce? Poate vi se pare ca strada e plina de rebeli, in toate locurile vedeti rebeli. De fapt tocmai asta e problema, toti adolescentii sint rebeli. E plin de adolescenti rebeli care ar dori sa se razvrateasca impotriva sistemului. Problema e ca ei au devenit de fapt sistemul si mi se pare inexplicabila ideea de a te razvrati impotriva ta. Toti se imbraca "rebel", toti vor sa fie "altfel". Prin simplul fapt ca toti vor sa fie altfel, toti sint la fel. Intr-o lume a rebelilor, de fapt, asa-numitii rebeli nu mai sint rebeli. Rebelii sint aceia care sint diferiti, insa daca esti diferit esti automat considerat ciudat. Eu cred insa altceva: esti mult mai rebel daca stai toata ziua si citesti Cartarescu, Kafka sau orice iti pica in mina decit daca vrei sa fii altfel din punct de vedere vestimentar. Are vreo importanta faptul ca nu ai ceva care sa te faca diferit, daca in gindire nu esti ca ceilalti? A gindi diferit e mult mai important decit a fi diferit. Cel pe care tu il numesti tocilarul clasei poate fi mult mai rebel decit tine (cu atitudinea ta sfidatoare, cu hainele tale rebele, cu look-ul tau rebel). Si stii de ce? Pentru ca tu gindesti ca toti ceilalti din jurul tau. Pentru ca, desi atitudinea ta e plina de rebelitate, gindirea ta e indoctrinata de ideea de a fi unic, cind, de fapt, esti ca ceilalti prin simplul fapt ca toti vor sa fie unici.
Atitudinea adolescentului de a fi unic se regaseste si in ideea de a nu purta uniforma. De ce sint adolescentii impotriva uniformei? Pentru ca vor sa fie unici, pentru ca nu vor sa fie toti la fel. Cum mai poti fi unic cind toti sint la fel dorindu-si sa fie diferiti? Nimeni nu vrea sa poarte uniforma, dar toti sint unici. Unic a ajuns sa fie acela care vrea sa o poarte pentru ca el e acela care gindeste diferit. Degeaba vor toti sa aiba propriul stil, cind toti gindesc la fel. De ce sa fim atit de superficiali incit sa ne gindim doar la modul in care ne imbracam sau mai exact la modul in care aratam? De ce am devenit atit de superficiali incit am uitat ca ce avem in interior e mult mai important decit ce avem in exterior? Facem doi pasi si ne impiedicam de adoloscenti rebeli cu imbracaminte ciudata, cu par ciudat, care incearca disperati sa fie rebeli. Initial iti par diferiti, adevarati rebeli, dar daca te uiti mai atent iti dai seama ca, de fapt, sint toti la fel. Toti au pe chip, in atitudine, chiar si in hainele pe care le poarta intiparita expresia: "Vrem sa fim rebeli, vrem sa fim altfel, vrem sa ne razvratim". As traduce asta: "Toti sintem victime ale sistemului, toti sintem disperati sa nu fim ca cel de linga noi". Oare conteaza atit de mult? Chiar trebuie sa ne pierdem vremea, sa ne ocupam timpul de meditatie cu probleme de genul: "Cu ce ma imbrac?" De ce nu incercam sa ne gindim mai mult la probleme de genul: "Cit de rebel sint de fapt?"
Incep sa cred din ce in ce mai mult ca adolescentii din ziua de azi pica incetul cu incetul intr-o jalnica indiferenta. Citi dintre adolescentii din Romania stiu care este ultima aparitie a lui Cartarescu sau macar cine este Cartarescu? Dar citi adolescenti stiu care este ultima aparitie a cintaretului lor preferat? Daca as face un sondaj nu cred ca rezultatele ar fi in favoarea primei intrebari si asta mi se pare destul de trist, a cadea in ignoranta e cu adevarat trist.
Am evitat pe cit posibil sa folosesc persoana intii pentru ca in mare nu ma regasesc in tot ceea ce am scris (am fost doar critica la ceea ce vad pe strada). Pentru ca n-am vorbit despre mine, am vorbit despre ce vad la voi. Zic ca nu ma regasesc, in mare, pentru ca trebuie sa recunosc, cu o usoara rusine, ca inca n-am iesit cu totul din ignoranta (sau cel putin pe cit as vrea).
