Sorry, you need to enable JavaScript to visit this website.

Fanzinul si libertatea

In ultimii 14 ani am facut suplimente SF, reviste, acum lucrez intr-o editura. Dar niciodata nu m-am simtit mai liber ca atunci cind am facut fanzinul. Il numisem Alternativ SF - numele pe care l-am adoptat pentru grupul pe care-l constituisem la Iasi prin 1995 dupa divortul definitiv de cenaclul Quasar. Alternativ SF a fost un grup (nu ne placea denumirea de cenaclu, considerind noi ca un grup inseamna mult mai multe lucruri decit se intelege prin “cenaclu"), a fost fanzinul (am scos trei numere, de 16, 32 si 70 de pagini A4, ultimul era chiar color), emisiunea tv la postul local Tele M, suplimentul SF al ziarului 24:ore (a aparut saptaminal, peste 120 de numere, in 1995-1997). Si ar mai fi fost si o emisiune radio, daca l-am fi convins pe Ovidiu Simonca de valabilitatea proiectului nostru (inregistrasem o caseta-pilot, dar raspunsul lui Ovidiu a fost negativ; pe vremea aceea, Ovidiu era unul dintre sefii unui post de radio iesean).De-atunci, mi-a mai trecut prin cap de citeva ori sa reiau fanzinul, dar am avut o retinere in folosirea numelui, considerind ca acesta apartine in egala masura lui Mihai Samoila, lui Adrian Savu, prietenilor mei cu care am pus bazele a ceea ce s-a chemat Alternativ SF.Am spus ca niciodata nu m-am simtit mai liber ca atunci (si ca in perioada 2000-2004 cind am facut pe internet revista Lumi Virtuale). Intotdeauna am facut ce am vrut la sulimentele si revistele la care am mai lucrat. Iar cind nu s-a mai putut, acestea si-au incetat activitatea. Sau, cel putin, eu m-am retras. A face o publicatie (a face orice, la urma urmei) cu banii altuia implica anumite constringeri, legate de respectarea termenlor, de plata colaboratorilor, de alte si alte aranjamente care fac posibila aparitia ei. Toate acestea ajung la un moment dat sa te constringa, toate implica anumite compromisuri pe care trebuie sa le faci. Iar uneori compromisurile iti depasesc limitele.De aceea, revin, mi-e dor uneori sa mai fac un fanzin. Sau o revista pe internet. Dar...Vreau ca totul sa ramina scris? Vreau audienta? Nu stiu. Poate vreau numai sa fiu (din nou) liber.Uneori libertatea e o forma a egoismului.




Categorie articol: 

Comentarii