Judecind dupa statistici, dar si dupa concluziile specialistilor, se poate afirma fara nici o exagerare ca, la ora actuala, familia braileana trece printr-o perioada de declin si ca, uneori nestiute de nimeni, in orasul si judetul nostru se petrec sute de drame. Valorile traditionale romanesti si cele crestine se altereaza pe zi ce trece, sute de copii nu mai au un model de urmat, pentru simplul motiv ca nu mai au familie, sute de cupluri se destrama, uneori dupa doar citeva luni sau citiva ani de casatorie. Potrivit unor surse din cadrul Judecatoriei Braila, numai in anul 2005, pe rolul instantei din municipiu au fost inregistrate un numar de 868 de cauze de divort, din care 667 au fost cauze ce privesc familii cu minori, fiind totodata solutionate prin sentinta judecatoreasca 1.072 de cauze. De asemenea, in anul 2006 au fost introduse un numar de 952 de actiuni de divort, din care 553 privesc familii cu copii minori, judecatorii solutionind 902 astfel de cauze. La acestea se adauga actiunile de judecata privind pensiile de intretinere minori: 724 in 2005 (solutionate 952) si 689 in 2006 (solutionate 699). Tinind cont de faptul ca, la ultimul recensamint, cel din 2002, populatia stabila a judetului nostru era de 373.897 locuitori, iar a municipilui Braila de circa 230.000 de persoane, numarul familiilor destramate este unul covirsitor. Nu e de mirare ca, in ultimul deceniu, la nivelul judetului Braila s-a inregistrat un spor natural negativ si o continua imbatrinire a populatiei. Ca o exemplificare, putem aminti ca numarul deceselor este aproape dublu fata de cel al nasterilor, si asta spune totul.
"Altceva le lipseste copiilor, ceva ce nu le poate oferi nimeni, si anume afectiunea parinteasca"
Implicati direct in instumentarea dosarelor de divort, avocatii braileni ne-au confirmat faptul ca majoritatea familiilor care se destrama lasa in urma unul sau mai multi copii minori si ca cei mai multi dintre cei care solicita divortul - uneori prin procura - sint persoane plecate la munca (sau in alte scopuri!) in Spania sau Italia. "Va pot spune din proprie experienta ca 60 - 70 % dintre persoanele care introduc actiune de divort sint femei, multe dintre ele aflindu-se de mai multa vreme in strainatate. Deseori, acestea invoca faptul ca sotul este un betiv si ca nu aduce venituri in casa, ca s-au saturat sa trimita bani in tara. Ce-i drept, multi braileni s-au invatat sa traiasca pe spinarea sotiilor. Altele spun ca vor sa-si refaca pur si simplu viata, departe de Romania. Uneori, isi iau si copiii cu ele, alteori, nu. Dupa divort, copiii sint incredintati, de regula, mamei si cum aceasta este plecata in Spania sau in Italia, minorii ramin in grija bunicilor sau a rudelor. Ceea ce va mai pot spune este ca brailencele care vor sa divorteze au pina in 30 de ani", ne-a declarat unul dintre avocatii contactati de reporterii nostri.
Purtatorul de cuvint al Judecatoriei Braila, magistratul Corina Iconaru, s-a confruntat cu nenumarate cauze de divort, participind, nu o data, la audierea copiilor, in Camera de Consiliu, departe de privirile indiscretilor. "Relatiile traditionale de familie au fost date peste cap. Multe dintre divorturi survin din cauza ca unul sau ambii soti sint plecati la munca in strainatate, iar copiii ramin in ingrijirea bunicilor. Ca si procent, va pot spune ca cel mai mult obisnuiesc sa plece sotiile. Uneori, actiunea de divort se declanseaza prin procura, invocindu-se parasirea domiciliului, a familiei... Am ascultat nu o data copiii spunind ca au primit bani, alimente si alte bunuri de la parintii aflati in Spania sau Italia, dar am constatat ca altceva le lipseste, ceva ce nu le poate oferi nimeni altcineva, si anume afectiunea parinteasca", ne-a spus magistratul brailean.
Indiferent ca e vorba de situatia materiala precara sau de dorinta de afirmare, indiferent ca sotul este betiv sau sotia usurateca, parintii care aleg sa-si distruga casniciile si pleaca, uneori definitiv, in strainatate, nu pot avea scuze, pentru ca cei care sufera sint, in ultima instanta, copiii.
"Un divort era considerat traumatizant"
Din punct de vedere teoretic, psihologul Vasilica Varga a precizat ca divortul apare frecvent in primii sase ani de casnicie, mai ales la cuplurile care nu au copii. Dupa aceasta perioada, apare mai frecvent divortul cind femeile ajung la 30 - 35 de ani si barbatii la 35 - 40 de ani. "Cind ajung la aceasta virsta majoritatea persoanelor trag linie, evalueaza casatoria, realizarile si daca sint nemultumiti de ceea ce au realizat ajung la divort. Un divort era traumatizant, pentru ca, din punct de vedere psihologic, insemna recunoasterea esecului personal, iar din punct de vedere social insemna marginalizare. Asa se prezenta situatia inainte, conform traditiei. Acum, de cind cu migratia spre alte culturi s-au schimbat mentalitatile si la noi. Din ciocnirea sistemului nostru cu sistemul lor avem mai putine prejudecati. Majoritatea romanilor au plecat in Italia, iar italienii sint mai deschisi, dezinvolti, iar oameni care la noi erau marginalizati, acolo s-au vazut apreciati, pusi in valoare. Cunosc situatia unei persoane care la noi era grajdar, iar in Italia s-a angajat ca ospatar, iar patroana localului i-a dat de inteles ca nu ar deranja-o ca intre ei sa fie mai mult decit o relatie de serviciu", a spus psihologul Vasilica Varga.
Legaturile la distanta duc la divort in 40% dintre cazuri
In multe cazuri potentialul cistig financiar ii vrajeste pe cei doi din cuplu, acestia uita de riscuri, iar legaturile la distanta rezista in doar citeva cazuri. Cuplurile sudate inainte este posibil sa se mentina daca cei doi comunica foarte bine, frecvent. Daca cei doi nu comunica, nu se inteleg si mai apare o persoana care curteaza o persoana din cuplu, legatura se rupe. "Studiile psihologice spun ca 40% din familiile care au relatii la distanta divorteaza. Sint oameni pe care divortul nu-i deranjeaza, altii care cred ca lor nu li se poate intimpla. In final rezistenta legaturii la distanta depinde de cum isi asuma cel plecat responsabilitatile", a explicat Vasilica Varga.
Cel care pierde cel mai mult din cauza situatiei create este copilul. El sufera o data pentru ca parintii sint plecati, iar suferinta se amplifica odata cu divortul. La inceput copiii traiesc cu ideea ca familia exista, ca parintele plecat trimite bani si totul este bine. "Cunosc situatii cind tatal a plecat si timp de trei ani a trimis bani regulat. Dupa aceea a inceput sa trimita bani din ce in ce mai rar, iar acum, dupa opt ani, nici nu mai trimite bani, nici macar nu mai vorbeste cu copiii. Acestia sint acum elevi la liceu. Ei il suna, il intreaba ce mai face. Cind l-au intrebat de ce i-a parasit le-a spus ca asta este viata. Intrebarea care se pune este ce fel de familii isi vor forma acesti copii carora le-a lipsit modelul. Este posibil sa aiba ambitie si sa formeze o familie model, insa la fel de bine se poate intimpla sa se teama de esec si sa nu se mai casatoreasca sau sa esueze in relatii la fel ca parintii lor. Ei vor fi afectati toata viata de lipsa de afectiune, de atentie si de intelegere din partea parintilor si acest lucru se va rasfringe asupra tuturor deciziilor pe care le vor lua", a spus psihologul Vasilica Varga.
Tendinta la vagabondaj exista si la femei si la barbati
Copiii sint afectati de plecarea tatalui, insa ei se simt cu adevarat parasiti de toti atunci cind mama este cea care face pasul de a pleca, din dorinta de a cistiga un ban si a se realiza. Mama ajunge astfel sa-si ignore instinctul matern si sa plece in cautarea unui trai mai bun. Psihologii sustin ca in structura personalitatii oricarui om exista tendinta la vagabondaj. Atunci cind este foarte pronuntata, aceasta tendinta poate fi valorizata de anumite profesii si persoana apreciata social, asa cum se intimpla in cazul soferilor de cursa lunga sau marinarilor. Aceste tendinte sint mai dese la barbati, dar nu sint excluse nici femeile. Pina la urma, tendinta de vagabondaj, dorinta de a cistiga bani si instinctul matern ajung la un echilibru. "Inainte un barbat avea un venit care sa-i permita sa intretina o familie cu patru membri. Acum, nivelul economic a scazut, pretentiile sociale au crescut, iar pe fondul miscarii feministe femeile vor si ele sa cistige. Exista femei, chiar si in Braila, care cistiga mai mult decit barbatul din cuplu. Mediul socio-economic s-a modificat si oamenii au reactionat. Este foarte greu sa fii bine pregatit profesional, sa fii si bun coleg, gospodina si femeie de nota zece. In general se stabilesc niste prioritati si depinde de fiecare, de sistemul lui de valori, care sint aceste prioritati, insa de cele mai multe ori copiii impun limite. Pe viitor ne vom adapta. Vor fi femei care vor renunta la cariera pentru copii, insa de cele mai multe ori cariera va avea cistig de cauza. Vom invata sa zimbim frumos, dar superficial si sa comunicam formal. Nici acum nu se mai comunica, oamenii nu mai sint dispusi sa se incarce cu problemele celorlalti. Acest tip de comunicare superficiala, numita comunicare asertiva, este intilnita cel mai des, conform unor studii, in Bucuresti, Cluj, in special in Ardeal si mai putin in Muntenia, unde "civilizatia" nu a ajuns. Inca mai sintem primitori, sinceri si ne mai intereseaza cu adevarat problemele celorlalti, insa ne vom transforma si noi, este inevitabil. Deocamdata, familia nu este aparata de nimeni. Interesele sale nu sint promovate de nici o institutie. Teoretic statul apara familia, dar statul sintem noi. Ce facem pentru familie? Nimic", a mai comentat situatia psihologul Vasilica Varga.
"Altceva le lipseste copiilor, ceva ce nu le poate oferi nimeni, si anume afectiunea parinteasca"
Implicati direct in instumentarea dosarelor de divort, avocatii braileni ne-au confirmat faptul ca majoritatea familiilor care se destrama lasa in urma unul sau mai multi copii minori si ca cei mai multi dintre cei care solicita divortul - uneori prin procura - sint persoane plecate la munca (sau in alte scopuri!) in Spania sau Italia. "Va pot spune din proprie experienta ca 60 - 70 % dintre persoanele care introduc actiune de divort sint femei, multe dintre ele aflindu-se de mai multa vreme in strainatate. Deseori, acestea invoca faptul ca sotul este un betiv si ca nu aduce venituri in casa, ca s-au saturat sa trimita bani in tara. Ce-i drept, multi braileni s-au invatat sa traiasca pe spinarea sotiilor. Altele spun ca vor sa-si refaca pur si simplu viata, departe de Romania. Uneori, isi iau si copiii cu ele, alteori, nu. Dupa divort, copiii sint incredintati, de regula, mamei si cum aceasta este plecata in Spania sau in Italia, minorii ramin in grija bunicilor sau a rudelor. Ceea ce va mai pot spune este ca brailencele care vor sa divorteze au pina in 30 de ani", ne-a declarat unul dintre avocatii contactati de reporterii nostri.
Purtatorul de cuvint al Judecatoriei Braila, magistratul Corina Iconaru, s-a confruntat cu nenumarate cauze de divort, participind, nu o data, la audierea copiilor, in Camera de Consiliu, departe de privirile indiscretilor. "Relatiile traditionale de familie au fost date peste cap. Multe dintre divorturi survin din cauza ca unul sau ambii soti sint plecati la munca in strainatate, iar copiii ramin in ingrijirea bunicilor. Ca si procent, va pot spune ca cel mai mult obisnuiesc sa plece sotiile. Uneori, actiunea de divort se declanseaza prin procura, invocindu-se parasirea domiciliului, a familiei... Am ascultat nu o data copiii spunind ca au primit bani, alimente si alte bunuri de la parintii aflati in Spania sau Italia, dar am constatat ca altceva le lipseste, ceva ce nu le poate oferi nimeni altcineva, si anume afectiunea parinteasca", ne-a spus magistratul brailean.
Indiferent ca e vorba de situatia materiala precara sau de dorinta de afirmare, indiferent ca sotul este betiv sau sotia usurateca, parintii care aleg sa-si distruga casniciile si pleaca, uneori definitiv, in strainatate, nu pot avea scuze, pentru ca cei care sufera sint, in ultima instanta, copiii.
"Un divort era considerat traumatizant"
Din punct de vedere teoretic, psihologul Vasilica Varga a precizat ca divortul apare frecvent in primii sase ani de casnicie, mai ales la cuplurile care nu au copii. Dupa aceasta perioada, apare mai frecvent divortul cind femeile ajung la 30 - 35 de ani si barbatii la 35 - 40 de ani. "Cind ajung la aceasta virsta majoritatea persoanelor trag linie, evalueaza casatoria, realizarile si daca sint nemultumiti de ceea ce au realizat ajung la divort. Un divort era traumatizant, pentru ca, din punct de vedere psihologic, insemna recunoasterea esecului personal, iar din punct de vedere social insemna marginalizare. Asa se prezenta situatia inainte, conform traditiei. Acum, de cind cu migratia spre alte culturi s-au schimbat mentalitatile si la noi. Din ciocnirea sistemului nostru cu sistemul lor avem mai putine prejudecati. Majoritatea romanilor au plecat in Italia, iar italienii sint mai deschisi, dezinvolti, iar oameni care la noi erau marginalizati, acolo s-au vazut apreciati, pusi in valoare. Cunosc situatia unei persoane care la noi era grajdar, iar in Italia s-a angajat ca ospatar, iar patroana localului i-a dat de inteles ca nu ar deranja-o ca intre ei sa fie mai mult decit o relatie de serviciu", a spus psihologul Vasilica Varga.
Legaturile la distanta duc la divort in 40% dintre cazuri
In multe cazuri potentialul cistig financiar ii vrajeste pe cei doi din cuplu, acestia uita de riscuri, iar legaturile la distanta rezista in doar citeva cazuri. Cuplurile sudate inainte este posibil sa se mentina daca cei doi comunica foarte bine, frecvent. Daca cei doi nu comunica, nu se inteleg si mai apare o persoana care curteaza o persoana din cuplu, legatura se rupe. "Studiile psihologice spun ca 40% din familiile care au relatii la distanta divorteaza. Sint oameni pe care divortul nu-i deranjeaza, altii care cred ca lor nu li se poate intimpla. In final rezistenta legaturii la distanta depinde de cum isi asuma cel plecat responsabilitatile", a explicat Vasilica Varga.
Cel care pierde cel mai mult din cauza situatiei create este copilul. El sufera o data pentru ca parintii sint plecati, iar suferinta se amplifica odata cu divortul. La inceput copiii traiesc cu ideea ca familia exista, ca parintele plecat trimite bani si totul este bine. "Cunosc situatii cind tatal a plecat si timp de trei ani a trimis bani regulat. Dupa aceea a inceput sa trimita bani din ce in ce mai rar, iar acum, dupa opt ani, nici nu mai trimite bani, nici macar nu mai vorbeste cu copiii. Acestia sint acum elevi la liceu. Ei il suna, il intreaba ce mai face. Cind l-au intrebat de ce i-a parasit le-a spus ca asta este viata. Intrebarea care se pune este ce fel de familii isi vor forma acesti copii carora le-a lipsit modelul. Este posibil sa aiba ambitie si sa formeze o familie model, insa la fel de bine se poate intimpla sa se teama de esec si sa nu se mai casatoreasca sau sa esueze in relatii la fel ca parintii lor. Ei vor fi afectati toata viata de lipsa de afectiune, de atentie si de intelegere din partea parintilor si acest lucru se va rasfringe asupra tuturor deciziilor pe care le vor lua", a spus psihologul Vasilica Varga.
Tendinta la vagabondaj exista si la femei si la barbati
Copiii sint afectati de plecarea tatalui, insa ei se simt cu adevarat parasiti de toti atunci cind mama este cea care face pasul de a pleca, din dorinta de a cistiga un ban si a se realiza. Mama ajunge astfel sa-si ignore instinctul matern si sa plece in cautarea unui trai mai bun. Psihologii sustin ca in structura personalitatii oricarui om exista tendinta la vagabondaj. Atunci cind este foarte pronuntata, aceasta tendinta poate fi valorizata de anumite profesii si persoana apreciata social, asa cum se intimpla in cazul soferilor de cursa lunga sau marinarilor. Aceste tendinte sint mai dese la barbati, dar nu sint excluse nici femeile. Pina la urma, tendinta de vagabondaj, dorinta de a cistiga bani si instinctul matern ajung la un echilibru. "Inainte un barbat avea un venit care sa-i permita sa intretina o familie cu patru membri. Acum, nivelul economic a scazut, pretentiile sociale au crescut, iar pe fondul miscarii feministe femeile vor si ele sa cistige. Exista femei, chiar si in Braila, care cistiga mai mult decit barbatul din cuplu. Mediul socio-economic s-a modificat si oamenii au reactionat. Este foarte greu sa fii bine pregatit profesional, sa fii si bun coleg, gospodina si femeie de nota zece. In general se stabilesc niste prioritati si depinde de fiecare, de sistemul lui de valori, care sint aceste prioritati, insa de cele mai multe ori copiii impun limite. Pe viitor ne vom adapta. Vor fi femei care vor renunta la cariera pentru copii, insa de cele mai multe ori cariera va avea cistig de cauza. Vom invata sa zimbim frumos, dar superficial si sa comunicam formal. Nici acum nu se mai comunica, oamenii nu mai sint dispusi sa se incarce cu problemele celorlalti. Acest tip de comunicare superficiala, numita comunicare asertiva, este intilnita cel mai des, conform unor studii, in Bucuresti, Cluj, in special in Ardeal si mai putin in Muntenia, unde "civilizatia" nu a ajuns. Inca mai sintem primitori, sinceri si ne mai intereseaza cu adevarat problemele celorlalti, insa ne vom transforma si noi, este inevitabil. Deocamdata, familia nu este aparata de nimeni. Interesele sale nu sint promovate de nici o institutie. Teoretic statul apara familia, dar statul sintem noi. Ce facem pentru familie? Nimic", a mai comentat situatia psihologul Vasilica Varga.
