Sorry, you need to enable JavaScript to visit this website.

Exodul asistentelor

Brăila exportă asistenţi medicali pe bandă rulantă în Anglia, Franţa, Germania şi Emiratele Arabe. Cu un sistem de educaţie neadaptat la piaţa muncii din ţară, absolvenţii şcolilor de asistenţi medicali sunt condamnaţi la şomaj, la deprofesionalizare, la voluntariat ori la emigrare. La data de 4 iunie, spre exemplu, niciun post de asistent medical nu era liber pe lista Agenţiei Judeţene de Ocuparea Forţei de Muncă Brăila.
Aşa se face că, fără speranţă să-şi găsească un job în ţară, asistenţii medicali caută recunoaşterea pe alte meleaguri. Financiar şi profesional. Anual, circa 100 de asistenţi medicali brăileni iau calea străinătăţii, departe de un sistem care-i condamnă, în cel mai bun caz, la salarii mizere şi la "atenţiile" pacienţilor. Statistica este una îngrijorătoare, dacă ne raportăm la ultimii 4 ani, când vortexul migraţional a aspirat peste 400 de asistenţi medicali pregătiţi de şcolile postliceale sanitare din Brăila. Trebuie explicat faptul că învăţământul de stat din Brăila scoate pe piaţa muncii, anual, în medie, 330 de asistenţi generalişti, de farmacie, balneofizioterapie şi recuperare medicală. O parte sunt calificaţi de Şcoala "Ana Aslan" care scoate anual la concurs aproximativ 120 de locuri la buget şi 150 de locuri la taxă, iar restul de Postliceala "Doctor Luca". Aici, se şcolesc în jur de 60 de asistenţi medicali în fiecare an. Pe lângă cele două instituţii de stat, mai există şi o şcoală privată, "Sănătate şi Temperanţă", care califică alţi 60 de asistenţi medicali în fiecare an.

Unde au ajuns norocoşii promoţiei 2009-2013?

Este evident că majoritatea absolvenţilor şcolilor cu profil sanitar din Brăila nu-şi găsesc de lucru în oraş şi nici măcar în ţară. Cei mai mulţi îşi încearcă norocul în străinătate. În Germania, spre exemplu, acolo unde emigrează cei mai mulţi, remuneraţiile sunt chiar şi de opt ori mai mari decât în România. Dar lucrurile nu sunt mereu simple. Încorsetaţi de grija zilei de mâine, cei mai mulţi dintre emigranţi sar peste cursurile de limbi străine necesare recunoaşterii profesiei de asistent medical, cursuri care durează câteva luni bune, şi se orientează spre alte meserii. Mai pe scurt, se deprofesionalizează cu diploma în buzunar, un sacrificiu pe care nu toţi au fost nevoiţi să-l îndure. Iar halatele albe pe care le poartă cu demnitate brăilenii în clinici de renume din Anglia, Franţa, Emiratele Arabe sau Germania stau mărturie în acest sens.
Aceştia se declară "norocoşi", nu deştepţi şi nici profesionişti. Iar asta o spun chiar ei. Cei care nu se sfiesc să afirme că, orice calităţi ai avea, fără un gram de noroc te scufunzi într-o generaţie pierdută. Alexandra Enache este unul dintre "norocoşii" promoţiei 2009-2013 a Şcolii Postliceale Sanitare "Ana Aslan" din Brăila. La 27 de ani, Alexandra şi-a făcut deja un plan privind viitorul ei ca asistent medical. Şi planul acesta nu include România. Anul trecut a plecat în Frankfurt, la scurt timp după absolvirea cursurilor de asistenţi. Nu a avut încotro, spune ea. În Brăila, abia dacă a găsit un loc unde să capete experienţă, dar nu în calitate de angajat, după cum şi-ar fi dorit, ci ca voluntar la Spitalul Judeţean de Urgenţă, unde a lucrat aproximativ două luni de zile. A aplicat pentru un loc de muncă în Germania, ca asistent medical şi nu durat mult până când au apărut ofertele firmelor de recrutare. Şi a plecat. Nu a fost singura. Din aceeaşi promoţie au mai plecat alte 11 persoane, şi toate au ales statul german. "Am plecat pentru că nu mă vedeam muncind pe gratis toată viaţa ca asistent medical. E bun şi voluntariatul, nu zic nu. Prinzi experienţă, dar la un moment dat speri că cineva te va angaja. Degeaba, locuri de muncă nu sunt şi oricum salariile sunt de nimic. În Germania totul este calculat. Toţi cei care vor să muncească, chiar şi fără o experienţă în domeniu sunt ajutaţi să se integreze pe piaţa muncii şi îşi găsesc de lucru", a declarat Alexandra pentru "Obiectiv".

"1.400 de euro/lună e un început bun"

Deşi apreciază că nu are un salariu mare, care să-i asigure confortul economic la care visa, recunoaşte că 1.400 de euro/ lună este totuşi un început bun. Iar dacă ţinem cont de salariile din România, am spune că un început foarte bun. Alexandra se bucură că nu duce grija zilei de mâine şi, mai presus de orice, face ceea ce-i place şi ce ştie mai bine. "Am ales să plec în Frankfurt pentru că am deja familia acolo, iar din punctul ăsta de vedere pot să spun că am fost puţin mai norocoasă faţă de colegii mei care sunt nevoiţi să suporte şi costurile de cazare. Fac naveta cu trenul. Lucrez la o firmă privată de îngrijiri medicale din Euskirchen, un orăşel micuţ care este foarte aproape de Bonn. Este o firmă care are pacienţi bolnavi respirator pe care noi îi îngrijim la domiciliu. Ei sunt supravegheaţi 24h/24, iar noi le asigurăm asistenţa medicală în ture de câte 12 ore. Nu plătesc nimic. Firma la care lucrez plăteşte tot. Ei au un alt sistem de sănătate, foarte diferit de cel românesc. De exemplu, firma la care lucrez este privată, dar lucrează pe baza unui contract cu casele de asigurări şi li se decontează la rândul lor cheltuielile. Eu câştig undeva la 11.50 euro/oră net. În plus, avem şi sporurile de noapte ori de sărbători. Ultimul meu salariu a fost de 1.400 de euro la 173 de ore lucrate pe lună. Acesta este considerat un salariu foarte mic în comparaţie cu banii oferiţi de firmele concurente de aici, dar e bine oricum pentru că prind experienţă", a povestit Alexandra Enache.
Drumul până aici nu a fost uşor, după cum îşi aminteşte asistenta din Brăila care spune că a muncit mult şi a avut rezultate foarte bune în cei trei ani şcoală. Dar asta nu a fost de ajuns, recunoaşte ea. Înainte de a părăsi ţara, Alexandra a urmat un curs intensiv de limba germană care a durat 3 luni, iar când a ajuns în Germania a urmat un alt curs de două luni de zile, necesar pentru recunoaşterea profesiei de asistent medical. Cursuri pentru care, spune ea, nu a scos niciun ban din buzunar, ci au fost facilitate de către firma de recrutare. Alexandra îi asigură acum îngrijiri medicale la domiciliu unui pacient de 15 ani, o fetiţă care s-a născut cu o boală genetică extrem de rară, iar acum este în comă indusă. Statul german şi firma privată la care brăileanca activează ca asistent medical fac tot ceea ce le stă în putinţă ca bolnavul să nu ducă lipsă de nimic. Practic, toată aparatura medicală este instalată acasă în dormitorul pacientului, iar asistenţii sunt instruiţi să comunice foarte mult cu el şi, cel mai important, să fie extrem de riguroşi din punct de vedere medical. Cum arată o zi de lucru normală ca asistent medical în Germania? "De exemplu, tura mea începe la 7 dimineaţa şi se încheie la ora 19.00. Tot ce am învăţat în şcoală pun în practică acolo şi asigur pacienţilor mei toaletă, îngrijire şi administrare medicamente. Nu e nimic din ceea ce nu ştiu. Pacientei mele îi comunic foarte mult, aşa trebuie. Fie în română, fie în germană. Ea îmi înţelege oricum mimica feţei pentru că are alte abilităţi mult mai dezvoltate. Nici nu vă imaginaţi ce satisfacţie este atunci când îi câştigi chiar şi cel mai mic surâs în colţul gurii", a mai povestit Alexandra.

În tot judeţul au mai rămas la stat 1.966 asistenţi medicali

Preşedintele Ordinului Asistenţilor Medicali Generalişti, Moaşelor şi Asistenţilor Medicali din România, filliala Brăila, Mariana Preda, recunoaşte că vortexul migraţional nu mai este demult o noutate la Brăila, situaţia fiind general valabilă în toată ţara. Din păcate, explică Preda, cei care pleacă sunt şi cei mai buni. "Sunt într-adevăr foarte mulţi asistenţi medicali care nu au loc de muncă în Brăila. Asistenţii medicali nu pleacă din cauza salariilor. Pleacă pentru că nu au un loc de muncă. Eu am asistenţi care nu au loc de muncă şi care sunt tare necăjiţi pentru că nu au posibilităţi materiale. Nu pot să mai apeleze la părinţi. Deci ei îşi doresc orice loc de muncă, oriunde. Chiar şi cu jumătate de normă", a declarat preşedintele Ordinului Asistenţilor medicali - filiala Brăila. Cifrele din evidenţa OAMGMAMR Brăila arată că de la începutul anului 2014 s-au acordat 2.338 avize de exercitare a profesiei în vederea angajării. Dintre acestea 1.475 sunt de asistenţi medicali care activează deja în sistem public, 783 de asistenţi medicali care activează în sistem privat, 16 asistenţi medicali cu PFA şi 64 de asistenţi medicali cu viză, în vederea angajării, care încă speră la un loc de muncă.
Din anul 2009, din momentul eliberării certificatelor de membru, s-au înregistrat peste 400 de asistenţi medicali care au solicitat adeverinţe pentru străinătate. Preşedintele OAMGMAMR Brăila subliniază că la nivelul judeţului se înregistrează şi situaţii de inactivitate temporară. Din această categorie fac parte cei pensionaţi, aflaţi în concedii pentru creşterea copilului, ori în concedii medicale prelungite sau fără plată, cei care au fost demişi ori şi-au depus demisia sau li s-a suspendat calitatea de membru.

"E normal să stea unde este mai bine"

Din nefericire, spune preşedintele OAMGMAMR Brăila, puţini din cei care părăsesc sistemul sanitar brăilean pun în practică ceea ce au învăţat în şcolile postliceale de profil şi, astfel, ajung să se deprofesionalizeze. "Să ştiţi, foarte puţini din cei care au plecat, profesează în domeniu. Dar am şi asistenţi foarte buni din Brăila, şefi în clinici la Londra, în Dubai, în Franţa, peste tot. Şi o spun cu mândrie. E adevărat, au plecat cei mai buni dintre ei. E clar că ei nu se vor mai întoarce, şi-au făcut familii acolo, câştigă bine, sunt respectaţi. Acum este vremea lor, sunt tineri, sunt profesionişti. E normal să stea unde este mai bine. De exemplu, dintre cei care au terminat cursurile de asistenţi medicali în 2013, la mine apar 56 de asistenţi angajaţi. Adică au solicitat drept de liberă practică cu viză şi pot profesa oriunde în Uniunea Europeană", a mai explicat Mariana Preda.

Deficitul de personal este de 49.000 de asistenţi

Paradoxal este faptul că, în ciuda faptului că absolvenţii şcolilor sanitare nu-şi găsesc de lucru în oraş, sistemul sanitar brăilean se confruntă totuşi cu un deficit de personal pe acest sector. Numai la Spitalul de Psihiatrie "Sf. Pantelimon", spre exemplu, ar mai fi nevoie de peste 20 de asistenţi. Astfel, din 135 de posturi aprobate conform organigramei, sunt ocupate doar 101, ceea ce înseamnă că unitatea spitalicească funcţionează cu un deficit de 24 de asistenţi medicali. "Ne descurcăm, nu putem spune că este o situaţie critică", ne asigură directorul economic Camelia Beatrice Theodora Dobrescu. Explicaţia este aceea că în sistem posturile sunt blocate de ani de zile, iar spitalul nu poate face noi angajări. Celelalte unităţi spitaliceşti nu au raportat deficit de personal, însă managerul Spitalului de Pneumoftiziologie (TBC) Brăila, Ştefan Sânpetru, explică faptul că este bombardat cu cereri de angajare. Lunar, spune el, zeci de asistenţi medicali depun astfel de cereri.
Prezent la Brăila, zilele trecute într-o vizită oficială, prim-vicepreşedintele Sanitas, Marius Sepi a asigurat că face tot posibilul să stopeze fenomenul migraţional din rândul asistenţilor medicali. "Sanitas va ieşi în stradă dacă Guvernul nu va găsi soluţii să crească salariile asistenţilor medicali. Deficitul de personal în tot sistemul sanitar este enorm. Este de peste 49.000 de persoane. Din ceea ce ştiu, după luna iunie se va încerca o deblocare de posturi în funcţie de posturile libere bugetate. Nu ştiu, probabil vor fi în jur de 1.000 de posturi deblocate. Din păcate, în România, au mai rămas pe baricade cam 128.000 persoane, foarte puţini. Din 2007 până acum au plecat din sistem peste 28.000. Sunt oameni pe care sistemul nostru i-a format şi au plecat în străinătate. Aici sunt două drame. Una pentru că fata aia stă şi-şi vede copilul pe monitorul unui calculator sau, în cel mai rău caz soţul o părăseşte sau invers. Alţii ajung, din păcate, să se deprofesionalizeze, adică ajung să îngrijească de bătrâni prin Italia", a explicat prim-vicepreşedintele Sanitas.
Ce ar trebui făcut într-o primă fază? În primul rând, spune Marius Sepi, ar trebui deblocate posturile din sistemul de sănătate public, mai ales că, în prezent, mulţi pleacă şi de la public la privat. Acest lucru, dar şi salarizarea în sistemul sanitar, consideră Marius Sepi, influenţează negativ calitatea asistenţei medicale publice.

Şpagă pentru voluntariat

Criza locurilor de muncă din sistemul sanitar brăilean este terenul propice pentru dezvoltarea corupţiei, lucru pe care, sub protecţia anonimatului, ni l-a dezvăluit unul dintre absolvenţii unei şcoli de asistenţi medicali. Situaţia este cu atât mai revoltătoare cu cât sursei noastre i s-au cerut bani nu pentru a primi un loc de muncă, ci dreptul de a câştiga experienţă prin voluntariat. "Dacă vrei să faci voluntariat în spital trebuie să dai un plic. Asta-i regula, nu am ce să-ţi fac", a fost răspunsul pe care l-a primit atunci când şi-a încercat norocul la un spital de stat din oraş. Fiindcă nu şi-a permis luxul de a da şpagă şi după mai multe insistenţe, sursei citate i s-a oferit posibilitatea să facă voluntariat "în gărzi", prestând cea mai grea muncă. O experienţă care s-a dovedit însă utilă pentru jobul pe care şi l-a găsit câteva luni mai târziu în străinătate.

 




Categorie articol: 

Comentarii