Sorry, you need to enable JavaScript to visit this website.

Eurovision – o poveste românească

N-aş fi crezut că un concurs muzical poate reprezenta atât de bine societatea românească. Şi totuşi… A trecut mai bine de o săptămână de la finala selecţiei româneşti a concursului Eurovision, dar ecourile acesteia nu s-au stins nici acum. Ba parcă dimpotrivă. Discuţiile despre melodia care a câştigat şi care va reprezenta România la finala de la Kiev continuă şi, ca de fiecare dată, plouă cu critici la adresa acesteia. “Vai, ce melodie urâtă”, “cum de a fost posibil aşa ceva?”, “cum de trimitem o aşa melodie?”, “melodia asta nu ne reprezintă”, “ne vom face iar de râs, nu avem nicio şansă” – acesta e tonul criticilor la adresa cântecului câştigător. Cine critică cel mai mult? Exact cei care n-au urmărit concursul şi preselecţiile, n-au ascultat melodiile înscrise în concurs şi mai ales n-au votat în duminica în care a avut loc finala. Vi se pare cunoscut?

Cei mai mulţi dintre critici au realizat abia luni, după încheierea votului şi afişarea rezultatelor, cine a câştigat alegerile. Pentru că, exact ca la alegerile politice, la Eurovision a existat o campanie electorală, un tur de scutin, iar singurul decident al câştigătorului a fost publicul. Publicul interesat, desigur, care a urmărit concursul la TVR şi care a şi votat.

Ce au făcut duminica trecută cei luaţi prin surprindere de rezultatul votului? Păi ba că nu i-a interesat, ba că era ceva mai frumos de urmărit la HBO, ba s-au uitat în gura unuia pe la vreo televiziune a penalilor, ba că erau în oraş, ba că oricum n-aveau pe cine alege, că toţi cântăreţii sunt oricum la fel, ba că s-au săturat să voteze cu răul cel mai mic – cu melodia cel mai puţin urâtă, adică, etc. Ba că oricum nu iese cine ar merita, că nu se schimbă nimic, că e acelaşi drac…

După alegerea melodiei câştigătoare, cei neinteresaţi au devenit, brusc, implicaţi: “dar chiar aşa, să câştige ăştia cu un aşa scor?”. După finală, au început să asculte şi celelalte melodii din concurs, să descopere că erau unele mai bune, că de fapt ar fi avut şi cu cine să voteze şi că, dacă şi-ar fi dat interesul, ar fi putut schimba rezultatul votului final.

Însă, spre deosebire de alegerile politice, în cazul votului de la Eurovision există câteva mari diferenţe: selecţiile au loc în fiecare an, iar câştigătorii, spre deosebire de politicieni, nu sunt parşivi, nu te mint în faţă, nici nu vor să legalizeze hoţia, nici să graţieze corupţii şi nici să pună mâna pe Justiţie şi să decapiteze DNA. Artiştii doar cântă şi, culmea, o fac cu drag şi chiar se luptă să reprezinte cu cinste România. Ceea ce nu e cazul majorităţii politicienilor. Poate ar fi bine să învăţăm mai mult din Eurovision şi să ne agităm mai tare la următoarea votare politică. Poate nu vom mai avea nişte rezultate cu cântec.




Categorie articol: 

Comentarii