Sorry, you need to enable JavaScript to visit this website.

Elevii de la "Sebastian" s-au intilnit cu un supravietuitor al Holocaustului

Reprezentanti ai tuturor claselor Liceului "Mihail Sebastian" s-au intilnit, ieri, cu liderul comunitatii evreilor din Braila, David Segal si cu o supravietuitoare a Holocaustului, Irina Bernstein, cu ocazia Zilei Holocaustului. Marturia acestei supravietuitoare a fost zguduitoare. In 1944, la doar 20 de ani, pe cind locuia la Cluj, Irina Bernstein a fost trimisa la munca fortata intr-o fabrica de caramida. La numai citeva zile au fost anuntati ca vor fi trimisi la munca in alta parte. "De fapt, am fost urcati in vagoane cu care se transportau animalele si am fost trimisi la Auschwitz. Acolo, batrinii si copiii erau trimisi direct la camerele de gazare apoi erau arsi, iar cei sanatosi eram trimisi in lagar. Gemenii erau folositi pentru experimentele doctorului Mengele, iar oamenii grasi erau facuti sapun si ni se dadea acest sapun sa ne spalam cu el. Cind am aflat cum era obtinut, am refuzat sa mai facem acest lucru. Dimineata eram treziti in tipete si numarati. Daca se gresea cumva numaratoarea, eram pusi in genunchi si numarati pina cind nu se mai gresea. Ne tineau uneori asa chiar si patru ore. La prinz primeam o fiertura de iarba, plina de nisip si o bucatica de piine, care trebuia sa ne ajunga toata ziua. Cit am stat acolo nu mai aveam sperante ca voi scapa cu viata. Nu stiu daca va puteti imagina, sa ai 20 de ani si sa te duci dimineata la spalatorul comun, sa fii goala si sa vina un soldat pe la spate si sa te bata cu un baston de cauciuc. Cel mai dureros moment era atunci cind vedeam fumul care iese de la crematoriu, unde stiam ca ard bunicii nostri, parintii nostri. Dupa sapte luni s-a auzit un zvon ca Mengele nu mai face triaj si ca putem merge la munca. Am cerut sa fiu dusa la munca si am plecat astfel la Nurenberg. Am stat toata iarna acolo si am lucrat intr-o fabrica de armament. Cind au inceput sa se apropie armatele eliberatoare, ne-au dus intr-o scoala, apoi ne-au mutat in Cehoslovacia, de unde ne-au eliberat partizanii in 1945. Desi am suferit mult, nu-i judec pe toti nemtii, pentru ca nu erau toti la fel. Erau si soldati care atunci cind ne vedeau dadeau portia lor de mincare copiilor de 17 - 18 ani. Nu toti erau rai. In 1945, dupa ce ne-au eliberat partizanii, a durat trei luni pina ne-am intors in tara. Nici la Cluj, nici la Bistrita nu am mai gasit nimic. Casele erau goale, dar ne-am sprijinit unii pe altii, ne-am imprietenit si viata a mers mai departe. Mai tirziu am venit in Braila, la sora mea. Mult timp am avut cosmaruri. Visam ca ma gazeaza. Din acest motiv nu am vorbit despre asa ceva. Nu povestesc, pentru ca amintirile ma rascolesc. Si dupa ziua de azi voi avea cosmaruri", a marturisit Irina Bernstein.

"In Braila, s-a suferit cel mai putin din toata tara la Holocaust"

Despre semnificatia acestei zile si despre conjunctura politica in care a fost posibil sa se intimple asemenea atrocitati a vorbit profesorul Octavian Mocanu. "Holocaustul a fost o exprimare a politicii de suprimare fizica a evreilor din Europa. Aici au fost cele mai mari persecutii la adresa evreilor, iar vinovatia apartine tuturor statelor care au colaborat cu Germania nazista. In Romania, evreii au fost persecutati, insa daca vom compara cu ce s-a intimplat in alte state situatia nu a fost la fel grava. In Romania se vorbeste de 280.000 - 300.000 de evrei deportati. Statul roman a avut responsabilitatea lui atunci cind a sustinut Germania nazista in aplicarea “solutiei finale”. Faptul ca la noi au fost mai putini deportati nu ne scuza, dar nici nu poate fi culpabilizat poporul roman in totalitate. Responsabilitatile sint individuale", a spus profesorul Octavian Mocanu.
Reprezentantul comunitatii evreilor, David Segal, a precizat la rindul sau ca pentru atrocitatile petrecute cu evreii nu trebuie culpabilizate popoarele, dar ca aceste lucruri nu trebuie uitate pentru ca asa ceva sa nu se mai intimple. "Braila este o exceptie in Romania. In templul nostru, la cele doua sarbatori vesele, din decembrie si martie, templul este plin, desi sintem numai 154 de evrei in Braila. 60% dintre acei oameni sint simpatizati de toate etniile. Sint si foarte multi crestini care fac pomeni pentru prietenii lor evrei morti. Asa ceva nu se mai vede in alte orase. In Braila s-a suferit cel mai putin din toata tara la Holocaust", a spus David Segal.
La aceasta intilnire au participat alaturi de elevi, profesori de limba romana si directorii scolii, profesoarele Gheorghita Rusu si Georgeta Rosca.




Categorie articol: 

Like / Share

Comentarii