Cumva aceşti bani sunt plătiţi de d-nul director al DSP, Gabriel Ciochină, din buzunarul propriu? Nu. Cele 400 milioane de lei vechi vor fi achitate tot din surse publice, adică din banii noştri, ai tuturor, "plătitorii de taxe şi impozite", replica celebră a lui Sorin Ovidiu Bălan. Noi, ăştia, care de zeci de ani plătim asigurări medicale de sănătate, dar când ajungem în sistem cu o boală gravă fie murim cu zile, fie cine-şi permite dă fuga la clinicile private din ţară sau din străinătate.
Revenind la dr. Ştefan, pentru cine nu ştie speţa, Comitetul director al DSP, analizând nişte rapoarte întocmite de Casa Judeţeană de Asigurări de Sănătate, a dat verdictul că nu mai este bun ca director medical, la doar 3 zile după ce, ca să vezi!, Silviu Radu, managerul SAJ, a "promis" că-l va schimba. Culmea, acum Silviu Radu, care între timp conduce o "Salvare" privată, se spală pe mâini, pentru că, nu-i aşa!, nu el a întocmit actele şi a propus în scris demiterea lui Ştefan. În acest context, revin la întrebarea de la început: de ce tot noi, laolaltă, trebuie să plătim pentru manevrele ilegale ale celor de la DSP, Salvare şi de la o mulţime de alte instituţii publice care dau oameni afară pe lângă lege? De ce DSP, după ce achită cei 40.000 de lei, nu se îndreaptă împotriva Comitetului Director cu acţiune în regres, pentru recuperarea prejudiciului?
Ei bine, deşi prevederile Codului Civil sunt clare în această privinţă, aţi auzit vreodată ca funcţionarii pe mâna cărora trag sfori politicienii să fie puşi să plătească din buzunar? Sigur că nu! Abia acum, după ce DNA a intrat cu bocancii peste confortul angajaţilor din sistemul public şi unii s-au trezit - vezi cazul "Stancu" - suspendaţi din funcţii şi cu sechestru pe avere, probabil că pe viitor se vor gândi de două ori înainte de a executa fără crâcnire ordinele verbale ale şefilor şi şefuleţilor "de partid şi de stat".
Problema de fond este însă alta şi deşi se tot vorbeşte despre ea, de la stânga la dreapta, de ani de zile, a rămas în continuare nerezolvată. Este clar că atunci când se schimbă Guvernul, primarul sau preşedintele de CJ, a devenit deja o cutumă că activiştii de partid se aşteaptă la funcţii publice. Din punctul meu de vedere, corect ar fi ca directorii de deconcentrate şi alte instituţii aflate în subordinea autorităţilor centrale şi locale să poată fi schimbaţi odată cu transferul de putere. Adjuncţii însă ar trebui să fie nişte profesionişti, promovaţi pe post în baza unor concursuri serioase, care să asigure continuitatea fără sincope şi care să nu poată fi daţi afară pe motiv că unul ca Silviu Radu s-a trezit cu faţa la cearceaf. În acest fel, liderii partidelor politice care deţin puterea fie la centru, fie în plan local sunt direct răspunzători de performanţele sau, dimpotrivă, de insuccesele oamenilor susţinuţi în funcţii. Din ce este acum în Brăila şi, probabil, peste tot în ţară, un amalgam de partide şi de la putere şi din opoziţie care deţin controlul pe diverse instituţii, nu mai înţelege nimeni nimic. În schimb, după cum se vede, când este vorba de nota de plată tot pe capul nostru pică.
