Sorry, you need to enable JavaScript to visit this website.

Educaţia dosului

Acestea sunt câteva dintre gândurile dumneavoastră, când v-aţi dus copilul la şcoală sau când îl duceţi. Speraţi ca prin muncă, talent şi multă ambiţie, prin forţe proprii să se poată realiza, într-un fel sau altul în viaţă.

Poate că nu aveţi nicio aşteptare încă, doar încrederea că multă şcoală, trebuie să aducă un câştig, un beneficiu într-un viitor.
Destule persoane desconsideră şcoală, ce-i drept în moduri diferite. Unii o consideră inutilă, de aceea nu-şi lasă copiii să urmeze cursurile sau înşişi copiii, tinerii renunţă la pierderea de timp prin şcoală.
Alţii, care sunt miniştri sau profesori universitari cu renume sau doar cu nume, o batjocoresc de-a dreptul.
Sistemul românesc de educaţie e ca un mort viu. Un sistem care a promovat oameni remarcabili, olimpici internaţionali, caractere deosebite, dar şi o cantitate industrială de proşti cu diplomă.
Sistemul românesc păstrează un pic din "renumele" pe care şi l-a câştigat de la sine putere, în faţa propriului popor. Adică nu mai este la fel de sever, strict, elaborat - "nu se mai face carte", dar încă se află înaintea multor şcoli europene.
Noi ne măsurăm cu aceste şcoli prin olimpicii internaţionali şi atât. Oameni remarcabili care, din păcate, ajung în aceeaşi mare de anonimi în această ţară, datorită sistemului de educaţie, datorită societăţii sau, din fericire, migrează acolo unde se pare că normalul e normal, prin Occident.
Sunt clasa a XII-a, într-un liceu de profil economic şi nu ştiu la ce materii am să susţin probele de bacalaureat. Se pare că dau la română, la matematică modul 2 şi la economie sau geografie, fiindcă am de ales între ultimele două, logică şi argumentare (se predă o singură oră pe săptămână în clasa a 9-a), economie (2 ore pe săptămână în clasa a 11-a), psihologie (o oră în clasa a 10-a) iar, după caz, sociologie (profilul uman, la ştiinţele sociale).
Patru ani învăţ materii, module de specialitate, însă bac-ul îl dau la economie sau geografie, nu există o distincţie clară între specializări, ci doar una străvezie între profile.
Anul şcolar a început, se desfăşoară şi nu ştim cum şi când vom susţine probele orale din cursul anului, testul de competenţe prinvind utilizarea calculatorului/computerului.
Noile legi ale educaţiei nu au fost supuse dezbaterii publice aşa cum ar fi trebuit, din august au început negocierile dintre Androneasca şi Miclea, împreună cu sindicatele, cu părinţii, cu stundenţii şi datorită acestor confraţi de suferinţă şi cu elevii, doar un elev, preşedintele interimar al Consiliului Naţional al Elevilor, Patricia Couti.
Ministerul Educaţiei nu a avut nici iniţiativa, nici banii de a susţine CNE-ul în a dezbate prin ţară pachetul de legi ale educaţiei.
Pentru mine, elevul de clasa a 12-a, tâmpeniile acestor miniştri, consilieri nu mai contează foarte mult, fiindcă scap de sistemul preuniversitar. Ei ştiu că au făcut prostii mai mari decât dânşii, vor încerca să o dreagă.
Dar cei care rămân şi intră în sistem vor avea numai de chinuit, fiindcă ipocriţii învăţaţi cu aroganţa oglinzii nu sunt în stare să facă un studiu privind educaţia, să adapteze şcoala românească la cerinţele societăţii, să investească bani în laboratoare, nu circoteci, în elevi, profesori. Să modifice planurile de învăţământ, să facă un sistem care să răspundă atât celui mai dobitoc elev, cât şi geniilor noastre, pe care le tragem în jos.
Aceste legi ale educaţiei sunt similare situaţiei în care te dai cu parfum deşi eşti jegos, rezultatul e că tot împuţit rămâi. Aşadar, doamnă ministru şi domnule consilier, somn uşor, că noi învăţăm cum să supravieţuim, să ne descurcăm!




Categorie articol: 

Like / Share

Comentarii