Sorry, you need to enable JavaScript to visit this website.

Ești cam pe cont propriu

Să ai pretenția sau așteptarea ca statul român să poată gestiona ca la carte situația actuală a pandemiei și mai ales situația fiecărui bolnav, suspect sau contact al unei persoane infectate înseamnă fie o pretenție exagerată, fie naivitate. Vorbim, așa cum am spus, despre statul român. Un stat în care incompetența este maximă, în care resursele  nu sunt niciodată suficiente – poate doar pentru angajarea neamurilor angajaților și pentru plata salariilor – și în care „avem de toate” înseamnă de fapt că nu avem cam nimic. Dar chiar te surprinde cu adevărat asta? Chiar ai crezut vreodată că lucrurile stau așa cum ar trebui să fie?

Cu atât mai mult, în condițiile actuale, în care ne confruntăm, cu toții, cu o situație fără precedent în ultima sută de ani, pe care de fapt nimeni nu o gestionează cu adevărat ca la carte nicăieri în lume, să ai așteptări că vei fi testat de cineva imediat cum soliciți asta sau imediat cum ai intrat în contact cu un bolnav ori că vei fi sunat de DSP a doua zi după ce te-ai testat înseamnă că ești total nerealist. Da, va dura câteva zile bune până vei primi o informație de la DSP, da, va dura ore și ore până vei găsi un angajat DSP disponibil la telefon, da, va dura zile până ce te va băga cineva în seamă, chiar și dacă ai deja un test pozitiv. Și nu, nu te va testa nimeni de la stat dacă nu ai niciun simptom, chiar dacă ești contact direct al cuiva confirmat.

Prin urmare, eșți cam pe cont propriu. Dacă vrei să te testezi, ca să știi exact cum stai, mai ales dacă nu ai simptome, va trebui să o faci la privat. Dacă știi că ai intrat în contact cu cineva infectat, rămâi izolat la domiciliu din proprie inițiativă, fără să-ți spună DSP să faci asta. Fii responsabil față de ceilalți și nu aștepta să-ți spună DSP că ești oficial în carantină și că nu ai voie să ieși din casă – vor trece zile până vei fi contactat și luat în evidență. Dacă vei fi. Oricum ar sta lucrurile, important este să-ți anunți medicul de familie și să ții legătura cu el. Fă rost de numărul lui de telefon chiar și fără să fii suspect de Covid. E bine să-l ai, în caz că. Cum la fel de bine e să ai prin casă și un pulsoximetru (care-ți măsoară saturația de oxigen din sânge). Contează, dacă chiar te-ai infectat, să știe medicul de familie cum stai cu nivelul de oxigen din sânge, în caz că ai simptome serioase.

Toate astea însă nu înseamnă nici că, dacă ai niște simptome, te tratezi singur și nu anunți pe nimeni. Dacă ai ghinionul de a te îmbolnăvi de Covid nu este nicio rușine, iar boala asta nu e un stigmat. Nu trebuie să-ți fie jenă și nici frică. Chiar dacă nu crezi în acest coronavirus, nu înseamnă să nu-ți anunți medicul de familie că ești totuși bolnav. Nu aștepta până în ultima clipă, nu aștepta ca simptomele să se agraveze, nu aștepta să ajungi în ultimul stadiu! Pentru că sunt șanse să fie prea târziu.

Evident, ideal ar fi să nu te îmbolnăvești și să faci tot ce ține de tine pentru asta. Nici măcar nu te aștepta ca toți ceilalți din jurul tău să respecte toate regulile care se impun în această situație. Întotdeauna va fi cineva care nu o va face. Dar fă-o tu, în primul rând! Este singurul factor pe care poți să-l controlezi cu adevărat.

Asta dacă nu ajungi cumva la spital pentru o altă boală, ești aproape vindecat și, când să pleci acasă, ți se face rău, faci febră, ajungi la ATI și afli că ai fost infectat cu Covid cât ai fost internat. Pentru asta și mai ales pentru morții de Covid infectați în spital - pentru că se întâmplă tot mai des astfel de cazuri revoltătoare -, cineva chiar trebuie să plătească! Mai ales că tu, cel care ai respectat toate regulile, nu ai absolut nicio vină.




Categorie articol: 

Comentarii