Fotbalul si politica sint doua surse principale de dureri de cap. Una iti taie cheful cind ti-e lumea mai draga, iar cealalta pare ca tine mereu cu adversarii. Oricum, ambele sint dispretuite de jumatate din populatie - in special de jumatatea feminina, fotbalul, si de cei care nu merg la vot, politica. Dar jucatorii celor doua formatii cistiga bine. Atit de bine, incit de multe ori nu le mai pasa ca jocul lor in echipa trebuie sa produca ceva benefic comunitatii. De exemplu, in mandatul care tocmai se incheie, cei sapte parlamentari braileni nu au gasit prilejul sa realizeze ceva impreuna pentru comunitatea pe care au reprezentat-o vreme de patru ani in Legislativ. Sapte voci reunite pentru acelasi tel conteaza mai mult decit una. Ca si in fotbal. Dar vremea actiunilor personale a trecut si putini mai reusesc sa duca mingea de la centrul terenului pina in poarta. In politica româneasca, sint putine legi care poarta numele initiatorilor: Legea Pruteanu (privind folosirea corecta a limbii române), Legea Lupu (a retrocedarilor) sau Legea lui Mitica Dragomir (care instituie masuri stricte de mentinere a ordinii in timpul competitiilor sportive). Din nefericire pentru noi, n-avem practica muncii in echipa, nu exista manuale si nu se fac nici cursuri speciale ca sa pricepem asta. Ai spune ca, daca a dat de bine, românul se-ntoarce cu burta-n sus, pregatindu-se de hibernare, lasind sa ruleze totusi pe gardul vopsit imaginea acelui "Mircea, fa-te ca lucrezi!", celebrele cuvinte revolutionare adresate de Caramitru lui Dinescu in acel decembrie '89. Diferenta intre vremurile de atunci si acum este ca românii au invatat sa se uite si pe eticheta, nu doar la imagini, si sa urmareasca rezultatele. Cu fotbalul ne-am lamurit, dupa un rusinos Campionat European si un si mai rusinos debut in cel Mondial. E rindul politicienilor sa-si scoata la vedere rezultatele ultimului campionat de patru ani. Intre timp, spectatorii care au mai ramas isi pregatesc cartonasele.
