Isi iubesc americanii animalutele de casa mai mult decit alte popoare? Probabil ca nu, desi si le iubesc intr-un mod diferit. (Asta daca nu ii luam in considerare pe japonezi care au linii haute couture pentru imbracatul si impodobitul cu bijuterii al catelusilor de poseta). Americanii nu au ajuns inca pina acolo cu toate ca se pare ca ne indreptam in aceeasi directie din moment ce din ce in ce mai multe celebritati isi cocolosesc pretioasele animalute in sacose facute de vreo casa de moda sau si le plimba in lese batute cu pietre pretioase. Zilele trecute, la magazinul alimentar (unde sint de obicei doua rinduri de rafturi cam de 25 de metri fiecare pline cu produse pentru animalele de casa - mincare, nisip, bomboane, sampon, parfum, jucarii), am observat o noua gama de mincare pentru pisici. Firma "Fancy Feast" exista deja, dar gama de acum este una de lux. Micile conserve ofera acum “Bucatele de pui cu legume de gradina" sau “Somon salbatic cu sufleu de oua batute cu legume de gradina" si altele asemenea. Alte companii ofera si preparate organice pentru animalele de casa. Unele dintre norocoasele patrupede sau ne-patrupede sint mai bine hranite decit copiii de prin alte colturi ale lumii!
Cum sa intelegem insa aceasta tendinta? Este ea oare datorata veniturilor excesive, culturii de consum scapata de sub control? Sau e doar dragoste pentru animalele de companie care sint acum mai rasfatate ca niciodata? Pentru ca e foarte adevarat ca statutul micilor prieteni ai omului s-a schimbat considerabil in ultima vreme, pina la a ajunge sa fie considerati membri deplini ai familiei.
Un alt exemplu sint cimitirele pentru animalele de companie. in multe cimitire umane exista acum o sectiune dedicata numai animalutelor (la fel cum exista in multe locuri una speciala pentru copii sau bebelusi). O comparatie rapida a epitafelor de pe pietrele de mormint ale animalelor si de pe cele ale oamenilor scoate in evidenta diferente pregnante. Cele mai multe dintre epitafele oamenilor au anii de nastere si de deces. Din cind in cind cite o nota despre cum ca cel decedat ar fi fost sotul sau sotia lui... Pe de alta parte, pietrele de mormint ale animalelor sint impodobite cu poze inramate, jucarii (la fel ca si cele ale copiilor), epitafuri lungi, ba chiar poezii menite a descrie cit de iubit si de pretuit a fost micul companion ingropat acolo. S-ar putea spune ca unele dintre animalute sint chiar mai iubite decit oamenii din viata celui ramas in urma. Sigur ca lucrurile nu stau la fel in toate cazurile. Cei care isi gasesc implinirea in compania animalelor sint considerati a fi excentrici. Cu toate acestea, animalele de companie chiar umplu un gol in viata noastra, gol pe care alte relatii nu il pot umple. Acesta este cazul cu atit mai mult pentru americani, avind in vedere ca adeseori sintem intr-o constanta competitie cu cei din jur, atit acasa cit si la serviciu. Animalele de companie le sint, prin definitie, subordonate stapinilor lor, ciinii fiind cei mai predispusi la obedienta in comparatie cu, sa spunem, pisicile sau de papagalii, care sint mai greu de dresat. in cazul pasarilor (si aici ma pricep cel mai bine, din moment ce si eu cresc o papagalita), chiar daca ele pare sa fie cele care ii dreseaza pe stapini sa aiba grija de toate fasoanele lor, tot subordonate sint din moment ce depind de stapini pentru a supravietui. Iar cu animalele de companie nu exista nici un fel de competitie.
Se poate vorbi de anumite caracteristici nationale pe baza modului in care o societate are grija de animalele de companie? Acest subiect nu a fost inca studiat. Dar cum cresterea animalelor de casa e acum o afacere de peste un miliard de dolari, cu magazine de marimea lui Metro care nu au decit produse pentru animalele de companie si cu milioane de animale aflate in grija oamenilor (si alte milioane care mor ca marfa uzata sau ne-dorita), poate ca e timpul pentru studii serioase in domeniu.
Cum sa intelegem insa aceasta tendinta? Este ea oare datorata veniturilor excesive, culturii de consum scapata de sub control? Sau e doar dragoste pentru animalele de companie care sint acum mai rasfatate ca niciodata? Pentru ca e foarte adevarat ca statutul micilor prieteni ai omului s-a schimbat considerabil in ultima vreme, pina la a ajunge sa fie considerati membri deplini ai familiei.
Un alt exemplu sint cimitirele pentru animalele de companie. in multe cimitire umane exista acum o sectiune dedicata numai animalutelor (la fel cum exista in multe locuri una speciala pentru copii sau bebelusi). O comparatie rapida a epitafelor de pe pietrele de mormint ale animalelor si de pe cele ale oamenilor scoate in evidenta diferente pregnante. Cele mai multe dintre epitafele oamenilor au anii de nastere si de deces. Din cind in cind cite o nota despre cum ca cel decedat ar fi fost sotul sau sotia lui... Pe de alta parte, pietrele de mormint ale animalelor sint impodobite cu poze inramate, jucarii (la fel ca si cele ale copiilor), epitafuri lungi, ba chiar poezii menite a descrie cit de iubit si de pretuit a fost micul companion ingropat acolo. S-ar putea spune ca unele dintre animalute sint chiar mai iubite decit oamenii din viata celui ramas in urma. Sigur ca lucrurile nu stau la fel in toate cazurile. Cei care isi gasesc implinirea in compania animalelor sint considerati a fi excentrici. Cu toate acestea, animalele de companie chiar umplu un gol in viata noastra, gol pe care alte relatii nu il pot umple. Acesta este cazul cu atit mai mult pentru americani, avind in vedere ca adeseori sintem intr-o constanta competitie cu cei din jur, atit acasa cit si la serviciu. Animalele de companie le sint, prin definitie, subordonate stapinilor lor, ciinii fiind cei mai predispusi la obedienta in comparatie cu, sa spunem, pisicile sau de papagalii, care sint mai greu de dresat. in cazul pasarilor (si aici ma pricep cel mai bine, din moment ce si eu cresc o papagalita), chiar daca ele pare sa fie cele care ii dreseaza pe stapini sa aiba grija de toate fasoanele lor, tot subordonate sint din moment ce depind de stapini pentru a supravietui. Iar cu animalele de companie nu exista nici un fel de competitie.
Se poate vorbi de anumite caracteristici nationale pe baza modului in care o societate are grija de animalele de companie? Acest subiect nu a fost inca studiat. Dar cum cresterea animalelor de casa e acum o afacere de peste un miliard de dolari, cu magazine de marimea lui Metro care nu au decit produse pentru animalele de companie si cu milioane de animale aflate in grija oamenilor (si alte milioane care mor ca marfa uzata sau ne-dorita), poate ca e timpul pentru studii serioase in domeniu.
