Între timp, remanierea a fost văzută ca o posibilitate de a mai drege lucrurile, un semn că maşinăria guvernamentală va deveni mai performantă. Dar şi aceasta a rămas învăluită în mister. Apoi, reversul medaliei este că, la o leafă de aproximativ1.500-1.600 euro, cine ar veni să facă muncă de ministru? Unde mai sunt avantajele? Marian Sârbu a anunţat deja că nu are de gând să-i ia lui Mihai Şeitan portofoliul Muncii, pe care de altfel l-a şi ocupat până astă-toamnă. Cea mai practică descriere a situaţiei a venit de la ministrul UDMR al Mediului - "se schimbă un ministru, doi, trei, şi căruţa merge mai departe". Despre o restructurare a "căruţei", în sensul restrângerii numărului de portofolii, iarăşi nu se mai aude nimic. Concedierea a 25% din efectivele ministerelor, reducerea unor cheltuieli şi voluntariatul decretat în Adunările Generale ale Acţionarilor din firmele de stat pentru reprezentanţii clientelari ai partidelor sunt măsuri menite să ilustreze efortul de solidaritate al celor din vârful puterii cu populaţia.
Dacă însă banii economisiţi astfel se vor scurge prin alte portiţe pregătite din timp - cum ar fi, de exemplu, tradiţionala scumpire a executării unei lucrări publice - atunci dezamăgirea în rândul populaţiei va continua să crească. Acest lucru se va vedea cel mai bine pe parcursul modernizării Bulevardului Dorobanţi, un contract pentru care licitaţia e în toi.
Dar, până atunci, sunt două momente critice: prima lună de plată a salariilor şi pensiilor reduse şi apoi ziua afişării primelor costuri ale încălzirii cu gigacaloria la preţ întreg. Iar dacă vor mai fi şi creşteri de taxe la toamnă, atunci dezamăgirea populară va tinde spre maxim. Iar pronosticurile cele mai sumbre prevăd spargerea coaliţiei de guvernământ la sfârşitul anului, în cazul că măsurile de austeritate nu vor avea rezultatul scontat. Dar nu va fi cazul, nu-i aşa?
