Sorry, you need to enable JavaScript to visit this website.

Două coşmaruri şi un premier

Parţial, este adevărat ce spune actualul premier. Dar, totuşi, ca prim-ministru, să te opreşti doar la "coşmarul nazist", fără să aminteşti despre coşmarul care a început odată cu acel 23 august, cel comunist, manifestat în forma sa cea mai crudă, este condamnabil. Coşmarul comunist care a urmat şi căruia încă îi mai simţim efectele, prin pleiada de politicieni care încă îl reprezintă într-o formă sau alta, a fost, obiectiv privind lucrurile, cel puţin la fel de rău ca şi coşmarul nazist. Cu singura deosebire că staliniştii nu epurau pe criterii etnice ori rasiale, ci politice.
Probabil că lui Victor Ponta, care provine dintr-o familie cu puternice origini staliniste, i-a fost greu să vorbească despre asta. Dar nu poţi, totuşi, să nu vorbeşti despre faptul că, după 23 august 1944, România a fost tratată - de Rusia şi nu numai - ca o ţară învinsă, în niciun caz aliată. Că Armata Roşie s-a comportat cu populaţia României la fel de rău precum în cazul oricărui alt stat „eliberat" - ca o armată barbară de ocupaţie, răzbunătoare. Sau că „forţele binelui" care au urmat au ucis zeci de mii de români prin închisori şi lagăre de muncă. Că am trăit o dictatură ale cărei urmări nefaste ne urmăresc şi azi şi ne vor urmări încă mulţi ani de-acum încolo.
Nu e simplu să vorbeşti despre 23 August 1944. Oricum s-ar analiza lucrurile, pentru România n-a fost un moment cu adevărat fericit. Nu se poate spune nici că, dacă n-am fi întors armele împotriva Germaniei naziste, lucrurile ar fi stat mai bine. Ulterior războiului, ca ţară nu ne-am asumat niciodată cu adevărat statutul de foşti aliaţi ai lui Hitler - poate dintr-un profund sentiment de vină - dar nici pe cel de ţară care, în definitiv, a trădat un aliat. Nu ne-am asumat nici prea multe responsabilităţi legate de perioada dinainte de 23 august 1944, dar n-am primit nici prea multe laude pentru acel moment crucial în istoria războiului. Am stat cu fundul în două luntre, aşa cum am făcut şi pe vremea Imperiului Otoman, dar asta nu ne-a ajutat cu adevărat niciodată.
Este salutar faptul că, încă de acum 6 ani, Parlamentul European a declarat 23 august ca "Ziua Europeană de comemorare a victimelor stalinismului şi nazismului". Poate că Ponta ar fi trebuit să ştie asta şi să vorbească, măcar în câteva cuvinte, şi despre stalinismul care a mutilat ireversibil profilul moral al acestei naţii. Chiar dacă şi el este exact un produs al rămăşiţelor acelui sistem.

 




Categorie articol: 

Like / Share

Comentarii