Sorry, you need to enable JavaScript to visit this website.

Dosare în zona crepusculară

De o bună bucată de vreme, mii de brăileni pensionaţi pe caz de boală au rămas fără tratamentul necesar în bolile cronice şi cu dosarele de pensionare în aer, pentru că medicii care ar trebui să le evalueze periodic starea de sănătate prin Serviciul de Expertiză Medicală lipsesc cu desăvârşire. După ce dr. Ana Boală, dr. Rodica Ţone şi dr. Cristinel Andreicuţ au fost prinse cu mâţa-n sac şi cu buzurarele doldora de bani agonisiţi din şpăgi de la amărâţii de bolnavi, iar Curtea de apel Galaţi a decis ca ele să rămână departe de sursele de mită şi le-a interzis să îşi desfăşoare   activitatea în cadrul Serviciului de Expertiză  Medicală, colac peste pupăză, singurul medic rămas cu obrazul nepătat, dr. Victoria Anghelescu, s-a pensionat. Acum, nu despre doctoriţele cu pricina aş vrea să vorbesc, pentru că lor nu le poate plânge nimeni de milă, după ce şi-au ridicat ditamai viloaiele şi au strâns averi de pe urma amărâţilor de bolnavi încât să le ajungă pentru zece generaţii de acum încolo.

Cei care au de suferit sunt oamenii care ajung cu dosarele la serviciul de expertiză  medicală şi au de aşteptat mult şi bine, pentru că nimeni nu ştie cum şi când se va soluţiona această situaţie.

Dacă până acum ne plângeam că bolnavii, dintr-o amărâtă de pensie de 300-400 de lei dau şpagă pentru a-şi menţine un grad de invaliditate sau altul, acum ne plângem că nu mai avem nici medici care să evalueze starea de sănătate a pensionarilor respectivi. Altfel spus, rău cu rău, dar mai rău fără rău, cum zice românul.

Între timp, doctoriţele inculpate au scăpat şi de închisoare şi îşi pot cheltui în voie banii încasaţi pe nedrept, iar pacienţii au rămas cu ochii în soare, cu dosarele în aşteptare şi fără medicamentele necesare în bolile cronice de care suferă.

Ce legătură au medicamentele bolnavilor respectivi cu dosarul doctoriţelor şpăgare şi cu lipsa medicilor la Serviciul de Expertiză Medicală din cadrul Direcţiei Judeţene de Muncă Brăila?

Ei, bine, la noi, toate sunt sub efect de domino. La noi, nu contează starea de sănătate a persoanei care are un anume grad de invaliditate; important este să ne acoperim de hârtii, pentru că problemele se rostogolesc cu repeziciunea unui bulgăre de zăpadă.

Dar, să mergem pe firul evenimentelor. Dacă o persoană-pensionată pe caz de boală a depus dosarul pentru evaluarea stării de sănătate la comisia de expertiză medicală şi i se recomandă să meargă acasă liniştită şi să aştepte, merge acasă şi aşteaptă....o lună, două, trei. Între timp, medicamentele pentru afecţiunea cronică se termină, iar bolnavul ajunge la medicul de familie pentru o nouă reţetă. Dar, surpriză; medicul respectiv nu mai poate elibera o nouă prescripţie medicală, pentru că pacientul nu mai are calitatea de pensionar pe caz de boală. Nu mai are nicio calitate, pentru că dosarul lui de pensionare este undeva, într-o zonă crepusculară. Ei nici nu mai ştiu dacă sunt sau nu pensionari. Ce fac aceşti bolnavi? Cum reuşesc ei să-şi procure medicamentele respective? Cât va mai dura această stare de incertitudine? Momentan, fiecare se descurcă aşa cum poate.




Categorie articol: 

Comentarii