Domnu' Trandafir s-a infuriat si a intrat, ieri, in greva de avertisment. Este convins ca acum poate obtine ceva, inainte de alegeri, ca dupa aia nu se va mai uita nimeni la el. Nu e chiar ceea ce isi doreste, dar ce sa faca? De cind premierul Tariceanu a spus "Nu!" legii de marire a salariilor in invatamint cu 50% a inceput un razboi al declaratiilor, iar ei, dascalii, aproape nici nu mai stiu ce sa creada.
Presedintele tarii spune ca sint bani, premierul spune ca, dimpotriva, nu sint, iar acordarea acestei mariri salariale cu 50% ar duce tara in colaps financiar. Presedintele Basescu nu s-a oprit insa, a continuat instigind si alte categorii de bugetari sa ceara mariri salariale. Rezultatul? Bugetarii ameninta cu greve, iar romanii care se spetesc pentru minimul pe economie injura. Dar, cum totul a pornit de la profesori, era normal ca la pina una alta, ei sa fie cei mai blamati. Si nu-i vorba, sint destui care asta vor, ca toate frustrarile populatiei, saracite de proasta gestionare a economiei, sa se indrepte catre profesori, si nu catre cei care sint, de fapt, adevaratii vinovati, cei care de atitia ani si-au batut joc cum au vrut de banul public si au impartit bugetele pe datorii politice si nu pe prioritati. Dar, cum circul lui Basescu nu era suficient in plina campanie electorala, a iesit si premierul la rampa, numarind de mama focului sporurile acordate profesorilor. "Stiti cite sporuri au? 12!!!. Stiti cite ore predau pe saptamina? 14!!!". Bine, asa e, dar ce e nou in asta? Toti stim ca profesorii au o suita de sporuri, unele chiar nejustificate. Si despre norma lor stim, si despre zecile de zile de concediu, si despre meditatiile nefiscalizate. Si, repet, ce e nou? Chiar era nevoie ca premierul sa readuca pe tapet aceasta problema "fumata"? Si, la fel, chiar era nevoie ca liderii federatiilor sindicale sa sara ca arsi incercind sa il combata? Ca, la urma urmei, nu s-or lua ele toate cele 12 sporuri in mod egal de toata clasa profesorala, ca si prin vacante mai dau din cind in cind pe la scoala, ca o norma normala are 18 nu 14 ore si ca meditatii si cadouri nu primesc toti. Dar, nici 8 milioane pe luna nu e salariul tuturor cadrelor didactice. Concluzia, ca in orice problema sindicala, adevarul e undeva la mijloc numai ca, fiind campanie, extremele sint speculate la maximum.
Acum, salariatii din invatamint fac greva, convinsi fiind ca momentul e prielnic si ca in campania electorala nu-i va ignora nimeni. Probabil ca au dreptate, nu vor fi ignorati, dar e bine asta? Pentru ca, e clar, se vrea intretinerea acestor tensiuni, sint foarte bine calculate aceste iesiri la rampa, si ale premierului, si ale presedintelui, si ale liderilor partidelor intrate in cursa electorala. Iar profesorii mi-e greu sa cred ca nu realizeaza ce carti se joaca pe spatele lor. Dar, probabil, speculeaza si ei momentul, chit ca inteleg ca sint manevrati, transformati in masa electorala. Exact ca intr-un joc murdar pe tabla manevrelor politice, dascalii, biete piese folosite, se lasa mutati de colo colo, in timp ce ei, politicienii, dau cind sah, cind mat. Ramine de vazut, cine va face ultima mutare.
Presedintele tarii spune ca sint bani, premierul spune ca, dimpotriva, nu sint, iar acordarea acestei mariri salariale cu 50% ar duce tara in colaps financiar. Presedintele Basescu nu s-a oprit insa, a continuat instigind si alte categorii de bugetari sa ceara mariri salariale. Rezultatul? Bugetarii ameninta cu greve, iar romanii care se spetesc pentru minimul pe economie injura. Dar, cum totul a pornit de la profesori, era normal ca la pina una alta, ei sa fie cei mai blamati. Si nu-i vorba, sint destui care asta vor, ca toate frustrarile populatiei, saracite de proasta gestionare a economiei, sa se indrepte catre profesori, si nu catre cei care sint, de fapt, adevaratii vinovati, cei care de atitia ani si-au batut joc cum au vrut de banul public si au impartit bugetele pe datorii politice si nu pe prioritati. Dar, cum circul lui Basescu nu era suficient in plina campanie electorala, a iesit si premierul la rampa, numarind de mama focului sporurile acordate profesorilor. "Stiti cite sporuri au? 12!!!. Stiti cite ore predau pe saptamina? 14!!!". Bine, asa e, dar ce e nou in asta? Toti stim ca profesorii au o suita de sporuri, unele chiar nejustificate. Si despre norma lor stim, si despre zecile de zile de concediu, si despre meditatiile nefiscalizate. Si, repet, ce e nou? Chiar era nevoie ca premierul sa readuca pe tapet aceasta problema "fumata"? Si, la fel, chiar era nevoie ca liderii federatiilor sindicale sa sara ca arsi incercind sa il combata? Ca, la urma urmei, nu s-or lua ele toate cele 12 sporuri in mod egal de toata clasa profesorala, ca si prin vacante mai dau din cind in cind pe la scoala, ca o norma normala are 18 nu 14 ore si ca meditatii si cadouri nu primesc toti. Dar, nici 8 milioane pe luna nu e salariul tuturor cadrelor didactice. Concluzia, ca in orice problema sindicala, adevarul e undeva la mijloc numai ca, fiind campanie, extremele sint speculate la maximum.
Acum, salariatii din invatamint fac greva, convinsi fiind ca momentul e prielnic si ca in campania electorala nu-i va ignora nimeni. Probabil ca au dreptate, nu vor fi ignorati, dar e bine asta? Pentru ca, e clar, se vrea intretinerea acestor tensiuni, sint foarte bine calculate aceste iesiri la rampa, si ale premierului, si ale presedintelui, si ale liderilor partidelor intrate in cursa electorala. Iar profesorii mi-e greu sa cred ca nu realizeaza ce carti se joaca pe spatele lor. Dar, probabil, speculeaza si ei momentul, chit ca inteleg ca sint manevrati, transformati in masa electorala. Exact ca intr-un joc murdar pe tabla manevrelor politice, dascalii, biete piese folosite, se lasa mutati de colo colo, in timp ce ei, politicienii, dau cind sah, cind mat. Ramine de vazut, cine va face ultima mutare.
