Dilema câinilor

În ultimii patru ani, Primăria s-a spălat oarecum pe mâini, pasând responsabilitatea strângerii câinilor către Asociaţia pentru Protecţia Animalelor şi Mediului "Horez", un ONG înfiinţat de Vasile Horez, brăilean cu antecedente penale cunoscut în mediul politic după ce a candidat la funcţia de primar, în 2004. Fiindcă deţinea o mică fermă lângă satul Lacu Sărat, pe care a transformat-o în adăpost pentru câini, Horez a obţinut, în 2006, pe vremea primarului Constantin Cibu, contractul de ecarisare a municipiului. Ce a urmat, se ştie. Câinii au continuat să "prospere" pe străzi, iar pe capul lui Horez a plouat cu ocări din toate părţile. Pe de-o parte l-au înjurat brăilenii nemulţumiţi de prezenţa masivă a maidanezilor, brăilenii muşcaţi pe stradă şi brăilenii care nu se pot odihni noaptea din cauza lătrăturilor. De cealaltă parte, l-au blestemat, literalmente, autointitulaţii iubitori de animale, cei nemulţumiţi atât de faptul că se strâng câinii de pe străzi cât şi de condiţiile în care sunt ţinute animalele în padocurile amenajate la Lacu Sărat. Totodată, s-a spus despre Horez că ar fi doar un paravan în spatele căruia se vehiculează sume imense, destinate campaniilor electorale ale băieţilor deştepţi. Asta în contextul în care, pentru serviciile de capturare şi cazare a câinilor, APAM "Horez" a încasat, în medie, pe an, circa opt miliarde de lei vechi de la bugetul local. Putem concluziona deci că, din punct de vedere al ecarisajului, ultimii patru ani au fost caracterizaţi mai degrabă de scandaluri decât de o rezolvare eficientă a problemei câinilor comunitari.

Pe 31 august a.c., contractul dintre APAM "Horez" şi municipalitatea brăileană expiră. Primăria mai are, aşadar, o săptămână şi câteva zile pentru a decide cum procedează în continuare. Sunt trei variante: se prelungeşte contractul cu Horez; se construieşte un adăpost propriu al Primăriei, pentru ca ecarisajul să rămână grija autorităţilor locale; se scot la licitaţie, separat, cele trei mari componente ale ecarisării - capturarea câinilor, cazarea în adăpost, strângerea cadavrelor de animale de pe domeniul public.

Din câte se aude dinspre Palatul Administrativ, Horez nu prea mai este agreat. Edilii s-au săturat de scandaluri şi de acuzaţiile permanente venite de la tot felul de asociaţii ale iubitorilor de câini şi ar vrea să construiască un adăpost nou, pentru a păstra în curtea proprie serviciul de capturare şi cazare a câinilor de pe domeniul public. Problema e că un adăpost nou costă pe puţin două miliarde de lei vechi, bani greu de găsit în condiţiile crizei actuale!

Horez şi-a dat seama probabil, că nu mai este în cărţi, fiindcă a declarat că, la o adică, este dispus să vândă Primăriei adăpostul de la Lacu Sărat. S-a justificat spunând că are familie, copil şi nu mai suportă atacurile la persoană venite din partea iubitorilor de animale. "Lasă să preia Primăria, să vedem cum se descurcă!", a declarat Vasile Horez, precizând că, oricum, banii pentru serviciile prestate i se decontează cu foarte mari întârzieri, deci afacerea cu câinii nu este chiar aşa roz cum o cred unii.

Primăria se află, aşadar, în faţa unei dileme căreia trebuie să-i găsească un răspuns până pe 31 august. În aceste câteva zile, primarul Simionescu şi echipa lui au obligaţia să gândească o soluţie viabilă, astfel încât alegătorii să poată percepe o schimbare în bine, în eterna problemă a câinilor. Toate cele trei variante posibile se pot dovedi, însă, neviabile. Prelungirea contractului cu Horez ar aduce un val de contestaţii. Construirea unui adăpost nou, în contextul crizei de bani, ar însemna cel puţin un an pierdut. Concesionarea pe componente a serviciului de ecarisare ar fi o soluţie, dacă s-ar găsi parteneri serioşi care să presteze aceste operaţiuni. Ar trebui organizaţii non-guvernamentale interesate mai puţin de bani şi mai mult de situaţia câinilor. Or, la felul cum se mişcă iubitorii de animale, care vorbesc mult şi fac puţin - vezi programul de sterilizare, în cadrul căruia au fost duşi la veterinari doar 45 de câini pe parcursul unei luni - e greu de crezut că această variantă este viabilă.

Din acest ghem de incertitudini, rămâne de văzut ce soluţie va găsi Primăria. Cert este că, dacă nu se va face ceva concret nici acum, când răbdarea populaţiei a ajuns la limită, înseamnă că nu vom mai scăpa în veci de această problemă, iar curând străzile vor fi luate în stăpânire de câinii înmulţiţi în progresie geometrică. Pentru brăileni va fi groaznic, iar pentru Simionescu va fi fatal, din punct de vedere politic.