Sorry, you need to enable JavaScript to visit this website.

Diferit in Romania

Preotii au iesit cu praporele si icoanele in strada. Trecatorii i-au huiduit. Publicul a aruncat in ei cu oua. Homosexualii si membrii altor minoritati sexuale din Romania mai au, in mod evident, de asteptat pina cind vor avea sansa sa traiasca intr-o tara civilizata si care ii accepta pentru ceea ce sint. Trist, dar, din pacate, adevarat, spectacolul pe care l-au oferit romanii la recent desfasurata parada a homosexualilor si transvestitilor din tara noastra a demonstrat ca, din punctul de vedere al mentalitatii, sintem in Evul Mediu. Nu intelegem de ce trebuie sa ii acceptam pe cei care sint diferiti de noi. Ne e bine in propria noastra piele si nu ne gindim de doua ori atunci cind vine vorba sa marginalizam, sa alungam dintre noi (conform unor statistici pe care Reuters le amintea zilele trecute, 60% dintre romani isi doresc ca homosexualii din Romania sa paraseasca tara), sau sa ii lapidam pe cei care nu sint ca noi. Toleranta, bunatatea si alte asemenea calitati pe care ni le atribuim noua insine ca popor si pe care ne-am dori atit de mult sa fie vazute de altii, se pare ca nu sint decit parte a unei imagini pe care ne-am format despre sine in lungi anii de intoleranta comunista. Lipsesc din aceasta imagine de sine persecutiile evreilor din timpul anilor de razboi, lipsesc crimele comise de soldatii romani in satele si orasele din Ukraina si Rusia, lipseste colaborarea frenetica cu noile autoritati comuniste de dupa razboi si “turnatul” chiaburilor care nu “colaborau” sau al membrilor “Sumanelor Negre”. Lipseste colaborarea cu Securitatea din timpul lui Ceausescu si sentimentele anti-maghiare sau anti-oricine-nu-e-roman din perioada imediat de dupa Revolutia din Decembrie. Ne e usor sa le uitam pe toate si sa ne scaldam intr-o edulcorata imagine de sine, purificata de noroiul in care ne-am scaldat cu bucurie in nenumarate rinduri ca popor si de mirosurile pestilentiale ale intolerantei noastre. Nu incerc, insa, sa sustin aici ca sintem diferiti de alte popoare. Toate au trecut prin faze prin care am trecut si inca mai trecem si noi. Americanii au o lunga istorie de intoleranta in numele unor “marete idealuri”. Germanii, francezii sau rusii nu sint nici ei departe. Japonezii se plaseaza la loc de cinste si ei. Noi, insa, sintem anacronici. A arunca cu oua si a iesi cu prapore bisericesti in strada e rizibil si patetic in anul de gratie 2006. Dar a o face impotriva homosexualilor, care sint un grup minoritar acceptat pe peste tot in lume (nu fara ani lungi de lupta pentru drepturi, bineinteles) mi-e teama ca e simptomatic pentru modul in care ii privim pe toti cei care sint diferiti de noi. Iar pasul de la prejudecata si intoleranta pina la crima in numele unei “idei”, fie ea si aceea de normalitate - asa cum o intelegem noi -, nu e (ne-o demonstraza istoria) decit unul extrem de mic.




Categorie articol: 

Comentarii