THE AMERICAN DREAM. Trebuie sa marturisesc ca am fost inspirat in scrierea textului meu de saptamina asta de un scurt articol despre Romania pe care mi l-a oferit o colega. Se numeste Romania: Forgotten Land of Dreams (Romania: Tarimul uitat al visurilor) si a fost publicat intr-o publicatie de mica circulatie de la Universitatea din Chicago. Autoarea, Pamela Olander, a facut parte dintr-un program de voluntariat de afaceri sponsorizat de Freedom House si a conferentiat, timp de trei luni la Cluj, in cursul anului 1997. Articolul sau, plin de sensibilitate si intelegere a societatii romanesti, s-a aplecat cu precadere asupra tinerilor pe care autoarea a avut ocazia sa ii intilneasca in Romania. Cei mai multi dintre ei au intrebat-o despre "The American Dream", (visul american, faimoasa sintagma care a aprins imaginatia atitor generatii de emigranti). Imi permit, in continuare, sa traduc din articolul Pamelei Olander: "Raspunsul meu era mai intii sa il rog pe cel care ma intreba sa imi ofere o definitie a visului american. De cele mai multe ori, raspundeam impreuna: o locuinta sigura, servicii medicale de calitate, posibilitati de educatie si angajare decente - o viata mai buna. Ii intrebam mai apoi: "Nu cumva asta e visul intregii omeniri?". Vazindu-si parintii cum se zbat sa obtina un salariu de 100 de dolari pe luna, din care nu ramine nimic de economisit, dupa ce inflatia isi ia zeciuiala, tinerii romani sint dornici de un viitor mai luminos, mai promitator."
Articolul foarte emotionant al Pamelei Olander, m-a trimis cu gindul la sutele de mii de adolescenti romani care viseaza cu ochii deschisi la ziua in care isi vor lumea in cap si vor porni catre America, catre Europa de Vest, catre Japonia, oriunde, dar nu in Romania. Mi-am amintit de verisoara mea, inca eleva de liceu, care vorbeste cu pasiune despre cum romanii, ca popor, sint "rai", au cu totii un graunte de rautate in ei, pe care alte popoare, crede ea, nu il au. Mi-am amintit de statisticile infioratoare despre cit la suta dintre absolventii de facultate din Romania nu vor sa stea in tara dupa ce isi termina studiile. Si m-am gindit, in acelasi timp, la cum e din ce in ce mai greu sa realizezi "The American Dream" si la cit de dezamagiti sint atitia dintre aceia care vin in America cu saci plini de sperante. Am sa inchei cu inca un fragment din articolul Pamelei Olander: "Le-am spus ca viata nu e chiar atit de simpla si de frumoasa cum apare in filmele de la Hollywood si ca viata din Romania nu e chiar atit de rea - Romania e cu mult mai mult decit copii cu SIDA vinduti in strainatate, vampiri si ciini vagabonzi. Le-am spus ca nimeni nu o sa le dea cheile de la o masina luxoasa in clipa in care coboara din avion. Le-am spus ca indiferent de viata pe care si-ar construi-o acolo, ar avea intotdeauna un gol in suflet dupa pamintul lor natal. Desi stiam ca numai citiva or sa fie capabili sa realizeze ceva in Statele Unite, nu am vrut sa le distrug visele. Am vrut sa ii fac sa inteleaga ca, da, visul american, visul omenirii, este inca viu si poate fi realizat in Statele Unite, mai mult decit in oricare alta parte a lumii. Si am promis sa fac tot ce imi sta in puteri sa ii ajut ca si visele lor sa devina realitate."
Articolul foarte emotionant al Pamelei Olander, m-a trimis cu gindul la sutele de mii de adolescenti romani care viseaza cu ochii deschisi la ziua in care isi vor lumea in cap si vor porni catre America, catre Europa de Vest, catre Japonia, oriunde, dar nu in Romania. Mi-am amintit de verisoara mea, inca eleva de liceu, care vorbeste cu pasiune despre cum romanii, ca popor, sint "rai", au cu totii un graunte de rautate in ei, pe care alte popoare, crede ea, nu il au. Mi-am amintit de statisticile infioratoare despre cit la suta dintre absolventii de facultate din Romania nu vor sa stea in tara dupa ce isi termina studiile. Si m-am gindit, in acelasi timp, la cum e din ce in ce mai greu sa realizezi "The American Dream" si la cit de dezamagiti sint atitia dintre aceia care vin in America cu saci plini de sperante. Am sa inchei cu inca un fragment din articolul Pamelei Olander: "Le-am spus ca viata nu e chiar atit de simpla si de frumoasa cum apare in filmele de la Hollywood si ca viata din Romania nu e chiar atit de rea - Romania e cu mult mai mult decit copii cu SIDA vinduti in strainatate, vampiri si ciini vagabonzi. Le-am spus ca nimeni nu o sa le dea cheile de la o masina luxoasa in clipa in care coboara din avion. Le-am spus ca indiferent de viata pe care si-ar construi-o acolo, ar avea intotdeauna un gol in suflet dupa pamintul lor natal. Desi stiam ca numai citiva or sa fie capabili sa realizeze ceva in Statele Unite, nu am vrut sa le distrug visele. Am vrut sa ii fac sa inteleaga ca, da, visul american, visul omenirii, este inca viu si poate fi realizat in Statele Unite, mai mult decit in oricare alta parte a lumii. Si am promis sa fac tot ce imi sta in puteri sa ii ajut ca si visele lor sa devina realitate."
