Sorry, you need to enable JavaScript to visit this website.

Destine furate

Emoţii şi lacrimi. Cu bucurie sau cu dezamăgire, ieri, absolvenţii de clasa a VIII-a au mai încheiat un episod din viaţă. Unora li s-a împlinit visul, au fost admişi exact unde şi-au dorit, altora, dimpotrivă, li s-au năruit speranţele.
Mă întorc în timp şi mă văd pe mine, copilă, în faţa listelor. Plâng. Sunt nemulţumită de rezultat, deşi fusesem admisă exact la liceul şi specializarea pentru care optasem. Nota însă era sub aşteptări. Eram conştientă că puteam mai mult, că unele dintre subiectele pe care le ratasem fuseseră floare la ureche. Eram sigură că meritam mai mult. M-am retras din mulţime căutând vinovaţii. Acasă, oricum trebuia să dau nişte explicaţii.
Mă văd apoi, aşezată sub un copac, în curtea - ce mi se părea imensă - a liceului. Monumentala clădire mă copleşea, mulţimea de străini la care priveam buimacă, de asemenea. Am înţeles în acel moment, că în ciuda sutelor de ore pe care le petrecusem învăţând română şi matematică, psihic nu fusesem absolut deloc pregătită să fac faţă acelui examen, acelui moment. Ştiu doar că mă simţeam foarte singură, cumva abandonată, exact cum mă simţisem şi în cele două zile în care susţinusem probele - mama nici măcar nu îndrăznise să îşi roage şeful să o învoiască, oricum doar copiii lor contau, restul trebuia căliţi.
Acum mi se pare logic ce mi se întâmpla, atunci însă...
Venită dintr-o şcoală de cartier, în care toată lumea cunoştea pe toată lumea, în care oricând găseai un cunoscut să te ajute, să te încurajeze, să-ţi zâmbească, aruncată în mulţimea aceea străină, nepăsătoare la zbuciumul meu, era normal să fiu atât de speriată. Venită din cartierul meu muncitoresc, cu case umile, era normal să mă simt copleşită de acea clădire impozantă, complet necunoscută Şi, la fel de normal era ca tot freamătul acela interior să-şi fi pus amprenta pe lucrarea mea. Mai ales că miza acelui examen era enormă.
Poate o să spuneţi: copiii din ziua de astăzi nu mai sunt nici pe departe aşa de sensibili. Şi, apoi, au la dispoziţie o mulţime de canale de informaţii, la care noi nici măcar nu visam. Ei sunt deja căliţi, sunt pregătiţi psihic. Dar eu vă spun categoric NU. Orice copil rupt din mediul lui poate da rateuri, mai ales sub presiunea unui examen atât de important. De aceea susţin cu toată convingerea: reluarea admiterii la liceu pe vechiul sistem - la care mulţi adulţi au făcut trimitere anul acesta - ar fi cea mai mare greşeală.
Da, sunt de acord, nici brambureala în care s-a susţinut admiterea în ultima vreme, cu schimbări de la an la an, uneori chiar pe ultima sută de metri, nu e cea mai corectă alternativă. Cum nu sunt de acord şi nici n-am să înţeleg vreodată de ce trebuie să aibă o influenţă atât de covârşitoare în calcularea mediei finale notele obţinute în V- VIII, la toate disciplinele. Pentru că pur şi simplu mi-e imposibil să accept că un elev de 10 la matematică, fizică sau chimie, care vrea să urmeze liceul la real, poate să rateze admiterea pentru o notă mai mică la muzică, desen, sport sau religie. La fel cum, cu 7- 8 la matematică la testele naţionale un altul poate avea şanse mari să intre la cel mai bun liceu, chiar la matematică - informatică, tocmai pentru că în gimnaziu a avut viteză la alergat, a combinat bine culorile sau a cântat în corul şcolii. De fapt, de aceea în ultimii ani şi notarea la V - VIII a cam luat-o razna, devenind oricum numai obiectivă şi realistă nu. Sunt aspecte care mă deranjează şi care, DA, pot da naştere la nedreptăţi. Dar, să fie clar, niciuna nu se poate compara cu imensele nedreptăţi ale vechiului sistem. Care aducea în aceeaşi clasă corigenţi sau repetenţi cu copii respinşi de la Bălcescu sau Murgoci ce obţinuseră la examen medii foarte mari. Cred că nici măcar nu bănuim câte destine s-au distrus astfel.
De aceea susţin cu tărie admiterea computerizată, în care copilul să aibă posibilitatea să-şi exprime cât mai multe opţiuni. Susţin examenul naţional, organizat în fiecare şcoală, dar aş prefera supraveghetori şi corectori din afară, care ar asigura mai multă obiectivitate. Şi resping cu la fel de multă tărie influenţa atât de mare la calcularea mediei finale a tuturor notelor din gimnaziu, din punctul meu de vedere o soluţie fiind încadrarea materiilor în categorii: uman, real şi vocaţional. Iar acestea să conteze în funcţie de specialitatea aleasă.
Am văzut anul acesta cum o simplă şi singură medie de 9, în semestrul I din clasa a V-a, la sport, a făcut diferenţa între 10 şi 9.99. La vârf nu s-a cunoscut, dar mă întreb, la mijlocul clasamentului, câte note la religie, sport sau muzică au influenţat viitorul unor copii?




Categorie articol: 

Comentarii