Sorry, you need to enable JavaScript to visit this website.

Despre mine scriu. Sau despre tine?

Incepi prima oara... asa... fara motiv... sa vezi cum este. Incepi pentru ca stii ca numai asa oamenii mari te iau in serios. Incepi pentru ca deja nimeni nu-ti mai da o sansa reala daca nu incepi. Incepi pentru ca parintii tai s-au saturat sa-ti poarte mereu de grija si sa-ti dea bani de buzunar, desi n-ar indrazni niciodata sa te dea afara din casa, pentru ca, pina la urma, tot copilul lor ramii... Incepi pentru ca nici macar vinzatoarea de la chiosc, pe care o stii de la cinci ani si care iti mai strecura cite o bomboana din bacsisul ei, nu-ti mai suporta glumele puerile. Incepi pentru ca te-ai saturat ca profesorii sa te compare mereu cu elevii de scoala generala sau cu copiii de gradinita, desi tu esti de doua ori mai mare decit ei. Incepi pentru ca te-ai plictisit sa te duci cu gasca in fiecare seara in aceeasi bodega, sa bei acelasi tip de bere de fiecare data pentru ca nu ai bani sa-ti cumperi una mai buna, sa porti aceeasi discutie lipsita de sens despre rostul tau si de ce te-au mai facut ai tai daca oricum nu-ti gasesti locul in lume. Incepi pentru ca pina si muzica pe care o asculti nu te mai reprezinta. Pentru ca nu te mai simti in siguranta cu castile la urechi si cu sapca sau gluga de la hanorac peste cap. Incepi pentru ca lumea ride de tine fiindca iti petreci tot timpul in fata scarii cu pustii de 12-13 ani, dindu-te cu skate-ul si nepasindu-ti de nimeni. Pentru ca pari deja jalnic sa faci mereu cheta in locurile publice doar din cauza ca ti-e lene sa muncesti si ti-e teama de responsabilitati. Pentru ca te-ai saturat sa fugi de probleme si sa te ascunzi mereu sub aceleasi replici si atitudini. Incepi pentru ca nu-ti mai place sa te trezesti la ora 12 P.M. si sa te gindesti mereu ca iar ai mai pierdut o zi, nefacind nimic. Incepi pentru ca te uiti in trecutul tau si vezi acelasi nimic de mai inainte. Incepi pentru ca n-ai facut niciodata nimic serios, pentru ca nu ti-ai dat niciodata silinta. Pentru ca programele la TV te scot din minti si serialul de desene animate la care te uitai de la 14 ani tocmai si-a incheiat ultimul sezon. Pentru ca ai ajuns de mult timp la ultimul nivel la cel mai tare joc facut vreodata si acum nu faci decit sa te joci in virtutea inertiei. Pentru ca discotecile nu mai sint ce erau, pentru ca lumea nu se mai distreaza decit bind peste masura. Pentru ca toti oamenii nu par decit niste mari snobi cu care nu mai vrei sa mai ai de-a face. Pentru ca nu mai vrei sa risti mereu sa fii prins facind boacane de tot felul, smecherii la colt de strada, in cartierul pe care nu te induri sa-l parasesti inca. Pentru ca adrenalina nu-ti mai urca singele la cap, nu mai vrei sa sfidezi mereu legea sau bunul simt, pentru ca nu mai vrei sa fii un teribilist sau un suparat pe viata. Incepi pentru ca “incepe” sa-ti placa. Sa fii privit cu respect, sa ti se ceara sfatul. Incepi pentru ca nu mai vrei sa mai fii o povara pentru parintii tai, incepi pentru ca vrei sa iei BAC-ul macar cu nota de trecere. Pentru ca nu asa ti-ai imaginat ca va fi viata ta. Pentru ca nu vrei sa fii ca ultimii boschetari din parc, de care rideai la un moment dat si-ti promiteai solemn ca nu vei ajunge niciodata ca ei. Pentru ca te trezesti pina la urma ca sint lucruri mult mai importante de facut decit sa te uiti toata ziua pe hi5, sa vezi cine te-a mai vizitat. Pentru ca obiceiurile tale sint obiceiurile unor adolescenti care mai au timp sa copilareasca inca, insa tie nu ti se mai potrivesc. Pentru ca ai incercat odata sa iti gasesti un loc de munca dar nu te-a primit nimeni pentru ca nu ai studii, dar sa vinzi covrigi nu iti convine, pentru ca ti-ar pata onoarea... pentru ca stii mai bine ca oricine ca poti si meriti mai mult. Incepi pentru ca cel mai mare vis al tau de pina acum, acela de a fi vedeta, nu se va implini niciodata. Pentru ca n-a fost niciodata un vis adevarat... pentru ca nu-ti mai place sa fii mereu in centrul atentiei. Incepi pentru ca ai avut pina acum “n” prietene/prieteni, dar nimeni nu a reusit sa-ti faca sufletul sa vibreze cu adevarat. Incepi pentru ca nu mai vrei sa mai fii singur, pentru ca ai nevoie de o prezenta umana care sa-ti fie alaturi la bine si la rau, pentru ca te-ai saturat sa ii auzi mereu pe bunicii tai zicind ca, pe vremea lor, la virsta ta, ii facusera deja pe toti cei trei copii ai lor. Incepi pentru ca incepi sa constientizezi ca revolta ta nu e una individuala, ca te lupti cu muntii si ca nu vei putea amina la nesfirsit ceea ce este, pina la urma, inevitabil.... incepi sa te maturizezi.
Pentru ca a venit timpul sa devii si serios... si pentru ca nu toti cei de virsta mea, mai mari sau mai mici cu 2-3 ani decit mine, inteleg aceste lucruri, pentru ca proverbul “Niciodata nu este prea tirziu” este cit se poate de fals! Citeodata e mult prea tirziu sa te mai trezesti...




Categorie articol: 

Comentarii