În mare parte, cam aşa arată mesajele nefumătorilor, împrăştiate fără menajamente în tot ce înseamnă spaţiu public. Evident, sunt şi puncte de vedere pertinente, prezentate cu bun simţ, dar multe sunt de-a dreptul mârlănii. Ceea ce, sincer, mă deranjează. Pot să accept reproşurile şi acuzaţiile civilizate, exagerările le diger mai greu.
Dacă vă aşteptaţi ca după acest preambul să încep să critic legea antifumat, vă înşelaţi. N-am nimic cu noile prevederi. Că putea să fie echilibrată, e altă discuţie, dar dacă aceasta va fi legea, o s-o respect, la fel ca pe alte mii, mai mult sau mai puţin bune. Oricum, şi până acum am respectat o lege: cea a bunului simţ. A fi fumător nu e musai sinonim cu nesimţit.
Şi dacă vă aşteptaţi să încep să mă dau de ceasul morţii că vai, ce discriminată mă simt, iar vă înşelaţi. Poate doar văduvită de o plăcere. Dar dacă asta e situaţia, mă conformez. Mă integrez şi eu, cam forţat ce-i drept, în lumea civilizată europeană după care, înţeleg acum, a tânjit atât de mult deputatul Dragomir sau după normalitatea şi standardele de corectitudine ale deputatului Petrea ori ale Marioarei Nistor, cea care a rămas "special" în sală să voteze această lege, chiar "cu două mâini".
Mi-ar fi plăcut însă ca integrarea în civilizaţia europeană, normalitate şi standarde de corectitudine să nu se limiteze doar la fumat. Sunt atâtea lucruri toxice care ne periclitează viaţa şi sănătatea, dar care, ciudat, nu suscită nici pe departe interesul parlamentarilor.
Ok, noi, fumătorii, vă deranjăm. Vă înţeleg şi vă respect dorinţa de a merge într-o cârciumă în care să nu miroasă a nicotină şi să nu fie fum. Sunt perfect de acord cu voi, nefumătorii. Dar în niciun caz n-am să înghit pe nemestecate declaraţiile politicienilor care mai au puţin şi se consideră salvatorii naţiei, odată cu aprobarea acestei legi. Fumatul dăunează, de acord, domnilor deputaţi şi senatori. Vă mulţumesc pentru grijă. Dar la fel de mult dăunează şi hrana pe care o consumăm, apa pe care o bem, aerul pe care îl respirăm, pământul pe care l-am suprasaturat cu atâtea otrăvuri. Pe când o lege care să reglementeze şi asta? Pe când o lege care să facă lumină şi printre aburii alcoolului?
Căci degeaba incriminaţi cu atâta înverşunare fumatul, dacă vi se pare ok ca în cârciuma aia în care vreţi să miroasă doar a levănţică, se poate consuma alcool până la vomă. Şi apoi, fiindcă sancţiunile sunt de tot râsul, iar legile făcute pentru fraieri, oricine se poate urca bine mersi la volan şi să plece spre casă.
