Sorry, you need to enable JavaScript to visit this website.

Despre atitudine si atitudini

De data aceasta nu voi mai scrie despre politica si politicieni. Ciolaneala si oportunismul sint atit de evidente dupa ultimele mutatii de pe scena politica braileana, incit sincer nu are nici un rost sa ma alatur si eu corului de contestatari din partide sau din afara lor, care tipa: Imoralitate! Imoralitate! Imoralitate! Cum scriam recent, "cooperativele" se fac si se desfac de-o asemenea maniera, incit nu mai pricepi cine cu cine joaca. Ingrijoratoare este insa nesimtirea cu care oamenii politici se cupleaza, se decupleaza, se pupa, apoi se scuipa. Fara jena, fara nici o teama ca toate aceste devieri sinistre dintr-o parte intr-alta a esicherului politic, aceasta pendulare de la critica acerba la lauda desantata, ar avea vreun efect asupra electoratului. Asta incerc sa inteleg. Cum de-si permit politicienii sa-ngroase obrazul intr-un asemenea hal? Cum de-si permit sa-si voteze niste privilegii aiuritoare sau sa inventeze niste institutii guvernamentale pe unde sa se scurga milioane de euro in buzunarele camarilei de partid? Lipsa de atitudine a majoritatii cetatenilor, asta alimenteaza nesimtirea alesilor. Esti agresat pe strada, nimeni nu intervine. Esti martor la un incident violent sau o infractiune economica, te faci ca n-ai vazut si n-ai auzit nimic. Ti se cere spaga, dai fara sa cricnesti. Te-njura seful, suporti. Asta este, in citeva cuvinte, profilul romanului de azi, acelasi roman care, scirbit de toate umilintele zilnice, a ales sa nu mai mearga nici la vot. Este vorba despre 60% dintre romanii cu drept de vot. Credeti cumva ca politicienii mor de grija asta? Nici pomeneala! Le convine, pentru ca restul de 40% este mai usor de manipulat, mai ales ca din acest procent o buna parte este asigurata de populatia rurala. Dar tinerii, ei unde sint? Din pacate, majoritatea ingroasa acel procent de 60%. Nu le pasa sau, mai grav, sint deja epuizati de umilintele la care au fost supusi pina a ajunge la virsta majoratului, in familie, in scoala sau intre colegi. A lua atitudine, a-ti asuma cu responsabilitate un punct de vedere propriu, diferit de al celor din jur, a te opune deschis, cu argumente, unei impuneri aberante, este pentru multi tineri ajunsi la virsta majoratului un efort inutil. Mai bine se revolta fumind, consumind alcool, droguri, chiulind ori facind sex sau manifestindu-si alte asemenea atitudini. Iata de ce, atunci cind profesorul Viorel Mortu ne-a propus o colaborare cu Colegiul Murgoci, in sensul ca elevi talentati ar fi scris o pagina de ziar destinata exclusiv liceenilor si problemelor lor, initiativa mi s-a parut extraordinara. Din vorbele mestesugite ale profesorului Mortu am inteles ca telul final era acela de a-i ajuta pe acesti copii cu potential sa creasca, sa depaseasca niste bariere, sa se lepede de niste inhibitii absurde, altfel spus, sa se descatuseze. Cind colo, primul care le-a intors spatele, dupa ce au avut curajul unei atitudini transante, a fost profesorul Mortu. Cine, ce putea sa-i faca profesorului de limba si literatura romana, Viorel Mortu? Puteau colegii de cancelarie sa-i doboare aura de dascal apreciat, construita in atitia ani de truda, in care generatii intregi i-au trecut prin mina? Categoric, nu! Asa cum este absurd sa crezi ca prestigiul unui liceu construit in zeci de ani, de promotii intregi, poate fi demolat dintr-odata, doar pentru ca un tinar a avut curajul sa-si exprime un punct de vedere contrar conducerii colegiului. Dupa cum este si mai absurd sa crezi ca in spatele citorva articole critice stau niste interese politice machiavelice.
"Eu zic sa renunte la pretentii si principii de ordin democratic intr-o tara unde conceptul de democratie nu este clar conturat si sa isi vada de scoala", asa suna unul dintre multele comentarii critice de pe site-ul ziarului nostru. Pai, daca asa ne educam copiii, sa fie lasi, obedienti, sa nu se uite-n dreapta, nici in stinga, sa bage capu-n carte, si-atit, nu e de mirare ca am ajuns bataia de joc a politicienilor!




Categorie articol: 

Like / Share

Comentarii