Sorry, you need to enable JavaScript to visit this website.

De ce iubim infractorii

Poate aţi văzut filmuleţul cu poliţiştii bucureşteni de la Circulaţie - trei în primă fază - care vor să urce în maşină o „doamnă" extrem de recalcitrantă, care refuza să se legitimeze pentru a-i fi administrată o amendă după ce traversase pe culoarea roşie a semaforului. Individa ţipă ca din gură de şarpe, apoi zeci de trecători de pe stradă se strâng ca la urs în jurul poliţiştilor, admonestându-i pe aceştia, după care apar alţi şi alţi poliţişti - încă opt - şi, după vreo 10 minute de circ, se reuşeşte ducerea la secţie a cucoanei. În mod normal, lucrurile puteau fi tranşate încă din primul minut de poliţişti: ai trecut pe roşu, te-am văzut, îţi cer actele; refuzi sa le prezinţi, te anunţ că pentru asta te voi duce la secţie, pentru identificare; refuzi să mergi de bună voie, te iau cu forţa; te opui şi devii scandalagioaică, te imobilizez, îţi pun cătuşele şi te urc în maşina de Poliţie. Aşa spune legea că trebuie procedat, aşa e logic, aşa procedează un poliţist bazat, pregătit, neintimidat de alde terchea-berchea de pe stradă. Poliţiştii din cazul de faţă n-au fost deloc hotărâţi. Au ezitat, au lungit-o, apoi aproape că s-au speriat când au devenit ţinta criticilor din stradă. Intervenţia lor ezitantă a dus la strângerea mulţimii şi la nevoia de a fi chemate la faţa locului încă vreo 4 echipaje de Poliţie. Dar şi mai îngrijorătoare a fost atitudinea trecătorilor, continuată apoi pe reţelele de socializare, de a-i blama pe poliţişti pentru că voiau să aplice legea şi să ducă la secţie o individă care a încălcat legea! E clar, Poliţia nu se bucură de prea mult respect în rândul unei părţi a populaţiei, dar asta şi din cauza acţiunilor uneori ezitante, iar alteori mult prea selective ale multor poliţişti. Pentru că unii ori nu aplică legea, ori o aplică total discreţionar - iar asta nu are darul de a-i face prea apreciaţi. De fapt, pe nicăieri Poliţia nu e foarte iubită, dar în statele civilizate e măcar respectată - dacă nu din bun simţ, măcar de frică. Frica de lege şi de aplicarea ei. Ceea ce la noi nu se prea întâmplă.De exemplu, individa în cauză a dat dovadă de tupeu maxim: a trecut pe roşu, într-una dintre cele mai periculoase şi aglomerate intersecţii din Capitală, cu poliţiştii de faţă (pentru că de regulă acolo există permanent un echipaj de Poliţie). Nu i-a păsat că este văzută de poliţişti sau că putea să bage un şofer în puşcărie - de aceea a şi fost oprită pentru a fi amendată. Cum nu le-a păsat nici zecilor de gură-cască, care aproape că ar fi sărit la gâtul poliţiştilor - ceea ce e de-a dreptul strigător la cer. Pentru că nu poţi să nu te revolţi când vezi cu cât patos îi apără mulţi români pe cei care încalcă legea. Cu câtă hotărâre îi susţin şi îi laudă de fapt pe hoţi, pe infractori, pe plagiatori, pe mincinoşi! Cu câtă determinare îi votează pe penali, pe puşcăriaşi, pe şpăgari, pe corupţi şi cu câtă înverşunare îi critică pe cei care vor să aplice legea! Ce-i face pe mulţi dintre români să fie complici cu cei care nu respectă legea? Cel mai probabil, faptul că şi ei gândesc la fel şi că se comportă ca atare. Altă explicaţie, din păcate, nu există.
 




Categorie articol: 

Comentarii