Sorry, you need to enable JavaScript to visit this website.

De ce fug tinerii de job-urile din Brăila

• datele statistice privind piaţa muncii arată că resursa de muncă în judeţul nostru este în scădere, în timp ce oferta de joburi vacante este în creştere • de exemplu, anul trecut au fost disponibile prin Agenţia de Şomaj aproape 7.800 joburi vacante, cu 830 mai mult decât în anul 2016 • şi totuşi companiile locale se plâng că nu reuşesc să-şi acopere necesarul de angajări • dau vina pe o mentalitate păguboasă şi periculoasă, spun patronii, aceea că “decât să muncesc pe salariul minim mai bine stau acasă cu ajutorul social de la stat” • de cealaltă parte, tinerii care-şi caută un job le transmit un mesaj ferm angajatorilor: “mai bine plecăm afară decât să facem foamea cu salariul minim aici, în ţară, aşa cum păţesc părinţii noşti”

 

Tot mai multe locuri de muncă disponibile de la un an la altul şi tot mai puţini brăileni dornici să se angajeze. Per total, balanţa dintre şomeri şi cei încadraţi în muncă se menţine pe un trend descendent la nivelul judeţului nostru, însă patronii se plâng insistent de faptul că nu mai găsesc oameni care vor cu adevărat să muncească, să o pornească de jos pentru a ajunge, în timp şi cu acumulare de experienţă, sus, în eşalonul de conducere al firmei. “Toţi vor să fie directori din prima, dar nu ştiu mai nimic să facă!”, se arată contrariaţi angajatorii locali. “Aşa o fi, dar nici să muncim pe rupte, câte 10 - 12 ore în fiecare zi, pe salariul minim pe economie, cât ni se oferă!” vine replica fermă a tinerei generaţii. “Mai bine învăţăm aici o meserie, cât de cât, şi plecăm la muncă în ţări unde forţa de muncă este cu adevărat preţuită de patroni şi unde chiar şi cu salariul minim pe economie nu mori de foame aşa cum se întâmplă la noi, în Brăila”, mai spun tinerii. “Costurile fiscale cu munca ale unui angajator sunt descurajante în a acorda salarii mai mari”, vin cu o contrareplică patronii.

Una peste alta, asistăm, dacă vreţi, la un conflict între generaţii şi pături sociale, iar miza este una foarte mare, profituri cât mai mari, pe de o parte, şi asigurarea unui trai decent, pe de altă parte. Iar deocamdată niciuna dintre părţi nu pare dispusă să cedeze. Dar nu numai aceasta ar fi principala explicaţie a “inflaţiei” de locuri de muncă de pe piaţa locală. Mediul de afaceri local spune că, din '89 încoace, Brăila a fost ocolită de investiţii majore, iar asta suprapus peste lipsa infrastructurii care să asigure legătură facilă şi rapidă cu Vestul ţării a generat (şi o va face în continuare dacă nu se schimbă nimic) degradarea continuă a business-ului din zonă.    

 

Date statistice seci

Statistica anuală a Agenţiei Judeţene pentru Ocuparea Forţei de Muncă (AJOFM) Brăila arată că resursa de muncă în judeţul nostru este în descreştere, cel puţin în ultimii ani, acelaşi fenomen înregistrându-se şi în cazul populaţiei ocupate, adică a celor care au un job şi muncesc efectiv undeva obţinând astfel un venit. De exemplu, în 2015, resursa de muncă era de 190.100 persoane, în 2016 de 186.200 persoane, iar anul trecut era la de 186.000 persoane, în timp ce populaţia activă civilă în judeţul nostru număra 119.700 persoane în 2015, pentru ca în 2016 să coboare la 117.600 persoane, iar anul trecut la 115.800 persoane. La fel s-a întâmplat şi cu şomerii brăileni, în sensul că la 1 ianuarie 2016 erau înregistraţi 9.303 şomeri (indemnizaţi şi neindemnizaţi), la 31 decembrie 2016 erau 8.609 persoane, iar la 31 decembrie 2017 erau 6.294 persoane. Raportul între şomerii indemnizaţi şi cei neindemnizaţi a rămas cam acelaşi: undeva 8 - 9 persoane din 10 aflate în scriptele AJOFM Brăila nu mai primeau indemnizaţia de şomaj. Revenind la brăilenii care au un loc de muncă, cam 47,2% dintre ei sunt concentraţi în domeniul agricultură şi construcţii, procentul fiind în creştere faţă de anii precedenţi, explicabil de altfel dacă ne gândim că o bună parte din totalul cifrei de afaceri realizată în judeţul nostru provine din aceleaşi domenii, agricultura rămânând pe primul loc ca pondere în totalul populaţiei active civile. În paralel se mai observă o creştere constantă a ponderii angajaţilor din sistemul public (administraţie publică şi apărare; asigurări sociale din sistemul public; învăţământ; sănătate şi asistenţă socială; alte activităţi de servicii colective, sociale şi personale) în total populaţie activă civilă: 16,8% în 2015, 16,9% în 2016 şi 17,5% în 2017. Per ansamblu, rata şomajului în judeţul nostru a cunoscut o scădere, ajungând undeva la 5,66% (valoarea medie a şomajului pe 2017) cu 1,24 puncte procentuale mai scăzută decât cea din anul anterior (6,90%).

Dar să vedem şi care a fost oferta de locuri de muncă în anul 2017. Potrivit statisticii celor de la AJOFM Brăila, în anul de referinţă au fost puse la dispoziţia solicitanţilor de loc de muncă 7.760 joburi vacante, cu 830 mai multe decât în anul 2016, dar peste acestea se adaugă şi recrutările de forţă de muncă ale angajatorilor străini derulate prin intermediul mecanismelor europene specializate, gen reţeaua EURES. Locurile de muncă vacante destinate medierii au fost mai mult de jumătate (55,4%) pentru persoane calificate, 21,4% pentru muncitori necalificaţi, 15% pentru persoane cu studii medii şi 8,2 % pentru cei cu studii superioare.

 

Statistic, mediului de afaceri din Brăila îi merge bine

Privite în ansamblu, din toate aceste date statistice reiese faptul că resursa de muncă la nivelul judeţului nostru este în scădere, la fel şi populaţia ocupată civilă, în timp ce şomajul şi rata şomajului este pe trend invers. În completare, oferta de locuri de muncă disponibile pe piaţa locală este în creştere. Altfel spus, mai multe joburi disponibile pentru tot mai puţine persoane. Şi nivelul de salarizare a forţei de muncă din judeţul nostru este în creştere, dar aceasta se încadrează sub media naţională, adică suntem printre judeţele unde munca este cel mai prost plătită. Cu 1.977 lei, media salariului net aferent judeţului nostru, facem parte dintr-un lot de 8 judeţe unde angajaţii nu ating pragul de 2.000 lei când vine vorba de lefurile încasate. În paralel, cifra de afaceri totală raportată în judeţul nostru de toate firmele înregistrate în Brăila este în continuă creştere semn că, totuşi, per ansamblu, mediului de afaceri local îi merge mai bine de la un an la altul. Ca să vă faceţi o idee, totalul bilanţurilor pe plus depuse de companiile locale indică un profit net pe anul 2016 (cel mai recent an de raportare disponibil) în sumă de peste 383,5 milioane lei (85,22 milioane euro), în creştere substanţială dacă ne raportăm la cei 270 milioane lei (62,5 milioane euro), cumulul profiturilor pe întreg anul 2015. Ca şi în anii precedenţi, tot agricultura a fost “fruntea” în sensul că de acolo provin cele mai mari profituri.

  

Brăilenilor nu le mai arde de muncă, se plâng patronii

Revenind la statisticile pieţei forţei de muncă din judeţul nostru, tot mai mulţi patroni se plâng de faptul că de câţiva ani nu mai găsesc forţă de muncă necalificată ori calificată, pentru a-şi acoperi necesarul propriilor afaceri. Ei vorbesc la modul general despre un fenomen pe care-l cataloghează drept îngrijorător, şi anume acela că brăilenilor nu le-ar mai arde să muncească. Din discuţiile purtate cu mai mulţi oameni de afaceri locali, cu business-uri mai mici sau mai mari, a reieşit un comportament ciudat al forţei de muncă: vin câteva zile, săptămâni maxim o lună-două după care brusc îşi cer lichidarea şi pleacă din firmă, de cele mai multe ori fără să dea vreo explicaţie. Iar când îşi motivează decizia, de obicei se declară nemulţumiţi de regimul de muncă, de program, dar mai ales de salariul oferit.

De departe însă, cel mai complex punct de vedere şi o radiografie detaliată a pieţei muncii din judeţul nostru, prin ochiul angajatorului, ne-au fost furnizate de preşedintele Camerei de Comerţ Industrie şi Agricultură Brăila, Ştefan Fusea.

“Din păcate forţa de muncă locală nu mai are o cultură a muncii sau, mai bine zis, o deschidere spre angajare. Asta din cauză că în ultimii 30 de ani zona noastră a fost ocolită de investiţii consistente în infrastructură, care ar fi atras investitori potenţi care să ofere locuri de mună mai bine remunerate. La noi au venit prima dată turci şi italieni, în drumul lor spre zone mult mai dezvoltate, care au deschis aici fabrici de confecţii cu manoperă ieftină şi care ofereau salarii mici. Forţa de muncă este acum una îmbătrânită, aproape de pensionare, sau formată din oameni specializaţi în meserii care nu s-au căutat zeci de ani şi care a trebuit să se reorienteze spre altceva. Tinerii se orientează şi caută locuri de muncă în IT, cercetare-dezvoltare şi alte domenii de actualitate, cu salarii motivante. iar dacă nu au găsit asta pe plan local au fost nevoiţi să plece spre alte zone, inclusiv în străinătate. Practic au plecat după salarii mai mari. În locul lor, resursa de muncă locală, din care actualii angajatori ar trebui, cel puţin teoretic, să-şi găsească noi angajaţi, este formată, în principal, din oameni cărora nu prea le place munca, nu au o deschidere spre muncă şi care preferă să stea acasă primind ajutoare sociale. Nu au un nivel de trai strălucit, dar se mulţumesc cu acea protecţie socială de la stat. Vin, se angajează, stau o săptămână, două, după care descoperă brusc că au nu-ştiu-ce boli, mai mult sau mai puţin închipuite şi pleacă. Sau dacă provin din mediul rural, vin cu scuza că acum vine primăvara şi începe munca în grădină şi nu mai au timp de serviciu. Ce salarii să le oferi acestora pentru a-i menţine în companie? Iar fenomenul se vede cu ochiul liber, mai ales la firmele mari unde fluctuaţia de personal este foarte mare, iar ciclurile de angajări/plecări de personal se succed extrem de repede, la nivelul a zeci de persoane săptămânal, de nu mai reuşesc să facă faţă cu perfectarea actelor cei de la departamentul resurse umane”, ne-a declarat sursa citată. Întrebat ce soluţie vede pentru depăşirea acestui impas, Fusea a precizat că “Dacă ar exista o competiţie reală între angajatorii locali, adică ar mai veni, ştiu eu, alte încă 4 - 5 companii care oferă locuri de muncă în domenii cu un grad de complexitate al muncii mai mare, recompensat cu salarii motivante, atunci s-ar stabiliza forţa de muncă locală, inclusiv tinerii. S-ar lupta şi angajatorii locali să-şi păstreze salariaţii oferindu-le salarii mai mari. De exemplu, pe acelaşi loc de muncă cu volum similar de responsabilităţi şi sarcini de serviciu, suntem cu 20% - 30%, sau mai mult, sub alte zone ale ţării mult mai dezvoltate şi unde aproape că nu există şomaj. Ce-i drept, acolo traiul este mai scump, dar şi nivelul sau mai bine zis volumul de afaceri este mult mai ridicat şi le permite patronilor să ofere salarii mai mari. Astfel, apare acea concurenţă între angajatori care aici, în zona noastră, practic, nu prea există”.

O părere oarecum similară ne-au transmis şi reprezentanţii “Comdata Group Romania”, unul dintre marii angajatori din Brăila, care consideră că “un mediu de lucru sănătos, siguranţa, încrederea, orientarea prin diverse acţiuni la nivel intern şi extern către creşterea nivelului de satisfacţie al angajatului sunt câţiva dintre factorii care ajută orice companie să aibă un nivel redus al fluctuaţiei de personal”.

 

Angajatorii nu le oferă tinerilor posibilitatea de a se dezvolta

Acesta ar fi un motiv pentru care tinerii îşi schimba des locul de muncă în viziunea lui Gabriel Ion, coordonator naţional al Forumul Tinerilor din România - Brăila. Angajatorii nu investesc în oamenii pe care îi au în subordine,

nu ştiu să îi stimuleze, iar acest lucru îi determină pe tineri să plece.

“Angajatorii nu le oferă tuturor posibilităţi de autodepăşire, nu îi încurajează să se dezvolte. Sunt angajatori care îşi subapreciază oamenii care lucrează pentru ei, nu le pasă de aceştia şi merg pe premisa că trebuie să le fie lor bine. Restul vin şi pleacă. Directorul unei companii ar trebui să îi stimuleze pe angajaţi, să pună oamenii potriviţi în poziţii cheie”, ne-a spus Gabriel Ion.

Pe de altă parte, acesta spune că şi tinerii sunt de vină pentru fluctuaţiile de personal pentru că nu ştiu să îşi aleagă jobul potrivit.

“Mulţi tineri greşesc din start pentru că ţintesc prea jos, aleg posturi prost plătite şi nu se autoevaluează corect. Iar problema vine din liceu pentru că nu se fac cursuri de orientare profesională şi elevii nu se implică în activităţi extracuriculare să vadă la ce sunt buni. După facultate, care se poate dovedi a fi o alegere nepotrivită, merg la joburi care nu au nicio legătură cu pregătirea lor doar pentru bani. Nu le place jobul pe care îl au pentru că nu şi-au găsit meseria potrivită pentru ei, iar în scurt timp renunţă. Există şi tineri, şi nu sunt puţine cazurile, care spun că ei nu muncesc pe un salariu de 1.000 lei. Sau sunt oameni care renunţă la job pentru că nu li se măreşte salariul. Însă aici sunt şi ei de vină pentru că nimeni nu cred că se duce la directorul firmei să îl întrebe: «Ce pot face pentru a câştiga mai mulţi bani?». Au o mentalitate greşită şi pun întrebarea greşit”, susţine sursa citată anterior.

 

Cum arată jobul ideal pentru tineri?

Generaţia de tineri brăileni care iau acum contact cu piaţa muncii ţinteşte, aşa cum era de aşteptat, spre un job bine plătit, cu un program de lucru fix, cu weekenduri libere şi concedii. Atunci când îşi aleg un loc de muncă unul dintre cele mai importante criterii îl reprezintă salariul. În viziunea lor, minimul pe economie nu este o opţiune, ei dorindu-şi salarii care încep de la 1.500 - 1.600 lei, care să crească în timp odată cu vechimea în muncă, şi la care să se adauge bonuri de masă, prime şi diverse sporuri.

Geanina, absolventă de Administraţie Publică: “Aş vrea să obţin un job care să se plieze studiilor mele, cu toate astea nu exclud şi o altă formare profesională care să mă ajute să îmi lărgesc aria locurilor de muncă. Salariul ar trebui să fie motivant, adaptat studiilor efectuate şi încadrării pe postul respectiv. Desigur cred că fiecare angajat ar trebui stimulat odată cu experienţa. Pentru început aş vrea minim 1.300-1.500 lei, plus bonuri şi sporuri, urmând să crească pe parcurs”.

Marius, absolvent de Drept: “Cam greu să găseşti jobul ideal. Poate că de asta încă nu muncesc. Nu mă gândesc la ceva anume, dar aş vrea să fie fără stres şi salariul să pornească de la 2.000 lei”.

Cristina, absolventă de Informatică: “Mi-aş dori să lucrez ca administrator baze de date. La început aş vrea să am un salariu de 2.000 de lei şi să crească în timp”.

Cristi, absolvent de Automatică şi Calculatoare: “Vreau un job pe partea de proiectare în domeniul electric, iar salariul să fie de peste 2.000 lei”.

Nicoleta, absolventă de ASE: “Mi-ar plăcea un job de birou, iar salariul să pornească de la 1.800-2.000 lei ca să mă pot descurca pentru început şi să crească în timp”.

Daniel, absolvent de Administraţie Publică: “Mi-ar plăcea să lucrez în administraţie pe un post de debutant. Salariul să înceapă de la 1.700 lei - 1.800 lei. Categoric nu m-aş angaja pe minimul pe economie”.

Nu mai reprezintă nicio noutate că la momentul actual tot mai mulţi tineri aleg să îşi trasforme pasiunile în realitate şi să şi facă bani din asta. Un astfel de exemplu este şi Alexandra care recent a terminat un master în Administraţie Publică şi Integrare Europeană. După ce a tot încercat să îşi găsească un job, a ales să meargă pe cont propriu şi să-şi deschidă propria afacere, astfel încât îşi dedică timpul şi energia confecţionării de obiecte decorative pentru diverse evenimente. “Am ales să îmi deschid propria firmă pentru că nu doream să am şef, să am program fix, să lucrez asemenea unui robot. Eu îmi aleg când şi cum muncesc. Am fost la multe interviuri de angajare şi toţi mi-au cerut experienţă. Dacă mi-aş fi găsit un post satisfăcător, adică ceva corespunzător studiilor superioare, bine remunerat, program fix şi pe alocuri flexibil, astăzi nu mai eram aici. Dar nu regret deloc! Aşa a fost cel mai bine”, ne-a spus tânara antreprenoare.

COAUTOR ARTICOL: 



Categorie articol: 

Comentarii