Tipul ăsta, Cristian Botu, a fost amuzant o vreme. Adică, atunci când s-a urcat pentru prima dată pe antena de la Piaţa Mare şi nu a cerut nimic, ne-am distrat un pic. Am zis în gând: “Uite, băi, ce sandalău! Se plictisea acasă şi a zis să provoace o ştire cu şi despre el în ziare”.
Dar după ce omu’ s-a mai urcat de 3-4 ori pe aceeaşi antenă şi a mobilizat la faţa locului pompieri, poliţie şi echipe de salvatori, cu toţii plătiţi din bani publici, nu am mai zâmbit deloc.
Dintr-un tip care părea că a făcut o glumă nevinovată la băutură, urcându-se voluntary pe antena aia înaltă cât crucea nebunului, Cristian Botu a devenit un personaj enervant, care pune aiurea autorităţile pe drumuri şi consumă timp şi resurse pentru… nimic.
Zilele trecute, Botu a urcat din nou pe antenă. Deja lumea nu îi mai dă atenţie, că s-a cam săturat de ifosele lui. În plus, e şi neserios. Tot zice că se aruncă în gol, dar o scaldă mai ceva ca politicienii. Nu zic că ar trebui să se arunce în cap de pe antenă, ci doar să nu mai urce de nebun până în vârf.
Ce ar putea să facă autorităţile, care sunt obligate prin lege să intervină în astfel de cazuri? Da, să îl amendeze, dar credeţi că Botu, care nu are după ce bea apă, va plăti vreodată aceste amenzi? Chiar aş fi curios să aflu ce s-a întâmplat cu amenzile pe care le-a primit pentru cele 4-5 urcări pe antenă. I-au fost transformate în muncă în folosul comunităţii?
Până când vom afla chestia asta, eu propun ca autorităţile să dea cu vaselină antena de la Piaţa Mare. Sau să o înconjoare cu sârmă ghimpată de la 3 metri în sus. Să nu mai poată urca Cristian Botu, cel care confundă antena de la Piaţa Mare cu vârful Everest. (Cristian Robotu)
