A inceput curatenia. Dupa 17 ani in care au stat intr-o mizerie de nedescris, partidele politice au inceput sa-si scoata covoarele pe balcon si sa le scuture. Cu putere. Mai bine mai tirziu decit niciodata as spune, desi tind sa-i dau dreptate profesorului Sorin Antohi care, in scrisoarea in care se autodenunta ca a fost informator al Securitatii, scria ca "numai din punct de vedere psihologic si istoric e mai bine prea tirziu decit niciodata".
Cum spuneam, a inceput curatenia. Ce cade de la unii e bun pentru altii. Conservatorii nu l-ar refuza, spre exemplu, pe Dan Ioan Popescu, proaspat demisionat din PSD, cu toate bubele si dosarele la DNA pe care le are. Nici PRM-ul nu ar refuza securistii, dupa cum zicea tatuca Vadim. Cei mari scutura de la balcon, cei mici culeg in fata scarii. Ce e rau pentru unii, pare a fi bun pentru altii. Pe Mona Musca nu s-a repezit nimeni sa o ridice dupa ce a cazut. Prea mare a fost galagia provocata de cazatura ei. Prea mare bubuiala, iar ecourile ei nici acum nu s-au stins. Si nici dezamagirea pe care au avut-o romanii cind au vazut cita mizerie se ascundea in dulapul ei. Totusi nu inteleg nici acum de ce fostul ministru al culturii nu a coborit singura scarile si a asteptat pina in clipa in care liberalii au aruncat-o de la etaj. Ma rog, asta e o alta poveste...
A inceput curatenia. Cad fosti ministri, senatori si deputati. Se prabusesc statui stralucitoare, dar cu picioare murdare, din chirpici. Daca inchizi televizorul, aproape ca auzi zgomotul pe care il fac cind capetele lor lovesc pamintul. Si chitaiala. Vocile lor nu mai tuna. Nu mai fulgera. Biziie, chitaie isteric, apoi tac. Asteptind, fara indoiala, sa treaca nebunia si sa inceapa din nou sa se catere pe vreun balcon, la un birou de unde sa priveasca Romania in zare. Sa-si implineasca visul de a conduce.
A inceput curatenia. Dar stiti ce? Aproape ca nu mai cred in curatenie. Dupa 17 ani in care au stat unul linga altul, dupa 17 ani in care paduchii unuia s-au inmultit in capul altuia, dupa atita vreme de transfer de mizerie, nu cred ca vreunul dintre marii politicieni ai Romaniei poate spune ca este curat. Ii leaga atitea lucruri de cei pe care ii arunca de la balcon, incit sint gata sa - hodoronc! - cada dupa ei.
Cum spuneam, a inceput curatenia. Ce cade de la unii e bun pentru altii. Conservatorii nu l-ar refuza, spre exemplu, pe Dan Ioan Popescu, proaspat demisionat din PSD, cu toate bubele si dosarele la DNA pe care le are. Nici PRM-ul nu ar refuza securistii, dupa cum zicea tatuca Vadim. Cei mari scutura de la balcon, cei mici culeg in fata scarii. Ce e rau pentru unii, pare a fi bun pentru altii. Pe Mona Musca nu s-a repezit nimeni sa o ridice dupa ce a cazut. Prea mare a fost galagia provocata de cazatura ei. Prea mare bubuiala, iar ecourile ei nici acum nu s-au stins. Si nici dezamagirea pe care au avut-o romanii cind au vazut cita mizerie se ascundea in dulapul ei. Totusi nu inteleg nici acum de ce fostul ministru al culturii nu a coborit singura scarile si a asteptat pina in clipa in care liberalii au aruncat-o de la etaj. Ma rog, asta e o alta poveste...
A inceput curatenia. Cad fosti ministri, senatori si deputati. Se prabusesc statui stralucitoare, dar cu picioare murdare, din chirpici. Daca inchizi televizorul, aproape ca auzi zgomotul pe care il fac cind capetele lor lovesc pamintul. Si chitaiala. Vocile lor nu mai tuna. Nu mai fulgera. Biziie, chitaie isteric, apoi tac. Asteptind, fara indoiala, sa treaca nebunia si sa inceapa din nou sa se catere pe vreun balcon, la un birou de unde sa priveasca Romania in zare. Sa-si implineasca visul de a conduce.
A inceput curatenia. Dar stiti ce? Aproape ca nu mai cred in curatenie. Dupa 17 ani in care au stat unul linga altul, dupa 17 ani in care paduchii unuia s-au inmultit in capul altuia, dupa atita vreme de transfer de mizerie, nu cred ca vreunul dintre marii politicieni ai Romaniei poate spune ca este curat. Ii leaga atitea lucruri de cei pe care ii arunca de la balcon, incit sint gata sa - hodoronc! - cada dupa ei.
