Sorry, you need to enable JavaScript to visit this website.

Cum va planta viceprimăriţa Ciocan 11 bănci în jurul unui copac

Mare şmecherie, cât durează să arunci nişte bănci într-un loc cu flori şi verdeaţă - se vor întreba mulţi dintre voi. De acord, numai că enunţul problemei primite de viceprimăriţa Ciocan sună aşa: "Cele 11 bănci trebuie amplasate în aşa fel încât ele să aibă parte de umbră cât mai mult timp de-a lungul unei zile". Iar nenorocirea abia în acest moment intervine, căci în Parcul din Bariera Călăraşilor, acolo unde trebuie d-na Ciocan să înfigă băncile, nu există decât un singur copac. E drept că acel copac este mare şi lat, dar, să fim serioşi, el nu poate ţine loc de-o livadă.

Cred că aceasta va fi încercarea vieţii pentru viceprimăriţa Ciocan. Ea are şansa de a intra în Cartea Recordurilor drept femeia care timp de trei ani nu a făcut nimic, dar care, în mai puţin de o săptămână a reuşit să planteze 11 bănci în jurul unui copac, astfel ca toate să fie non-stop la umbră, chiar şi pe timpul nopţii, ca să zic aşa.

Am discutat şi eu cu câţiva amici ai mei brăileni, absolvenţi de Matematică, pentru a vedea cum anume poate fi soluţionată această problemă demnă de Olimpiada Internaţională de Logică. Cu riscul de a vă dezamăgi, vreau să vă spun că niciunul dintre amicii mei nu a putut prezenta o soluţie privind amplasarea celor 11 bănci. Şi nu mă miră deloc acest lucru, căci enunţul problemei este crâncen, bre.

Cu toate astea, în timp ce mergeam cu autobuzul 2 şi priveam deznădăjduit gropile de pe carosabil, mi-au venit în cap două soluţii pe care i le ofer cu titlu gratuit d-nei Ciocan, în cazul în care va dori să apeleze la ele. 1) Pentru ca toate cele 11 bănci să aibă umbră, ele trebuie să fie cât mai mici, astfel ca să poată încăpea în jurul singurului copac aflat în Parcul din Bariera Călăraşilor. Pe cale de consecinţă, eu propun ca băncile să fie de mărimea unei lădiţe de căpşuni. Cui nu îi va încăpea fundul pe bănci nu trebuie să facă scandal prin ziare sau să înjure primăria, atâta vreme cât există posibilitatea de a sta în picioare lângă băncuţă, la mult căutata umbră. 2) Băncile să fie supraetajate, câte 3 pe palier, iar urcarea şi coborârea să se facă pe scări sau, pentru cine doreşte şi poate, pe frânghie. În plus, băncile de la etaj să fie prevăzute cu coşuri de gunoi, astfel ca oamenii să aibă unde scuipa cojile de seminţe, să nu le arunce în capul celor aflaţi mai jos.

Bune, rele - astea sunt soluţiile propuse de subsemnatul. Aştept însă cu nerăbdare să văd ce rezolvare va găsi geniul ascuns al d-nei viceprimar Doiniţa Ciocan care, repet, are 11 bănci şi doar un singur copac pentru a rezolva problema.




Categorie articol: 

Comentarii