Sorry, you need to enable JavaScript to visit this website.

Cum trăiesc orfanii Brăilei

• la Brăila, zeci de copii sunt luaţi în grija statului, anual, din cauza condiţiilor precare de acasă ori pentru că au părinţi violenţi • angajaţii Direcţiei Generale de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului au grijă de ei până la 18 ani, apoi se consideră că sunt pregătiţi pentru a-şi lua viaţa în propriile mâini şi, asemenea unui pui de pasăre, sunt lăsaţi să-şi ia “zborul” în văzduhul vieţii • o parte dintre ei reuşesc să se angajeze şi chiar să obţină o locuinţă de tip ANL, iar alţii îşi continuă studiile la facultăţile din ţară • există, însă, şi tineri care nu s-au putut integra în societate şi în câmpul profesional până la vârsta majoratului, aşa că aleg să meargă la fundaţia “Lumina”, unde beneficiază de cazare pe perioadă determinată • personalul fundaţiei lucrează cu ei şi, în cele din urmă, reuşesc să redea societăţii măcar jumătate din numărul celor care locuiesc acolo

 

Zeci de copii orfani sau abandonaţi de părinţi ajung, anual, în locuinţele de tip familial ale Direcţiei Generale de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului (DGASPC) Brăila. Tot aici ajung şi copiii proveniţi din familii care nu pot asigura minorilor un trai la limita decenţei ori din familii violente fizic şi/sau verbal. Sunt şi cazuri când mamele îşi abandonează bebeluşii în maternitate, fără a oferi măcar o explicaţie pentru gestul lor necruţător. În 2016, la Spitatul de Obstretică-Ginecologie (maternitate) Brăila, un singur bebeluş a fost părăsit de către cea care i-a dat viaţă, iar în cursul acestui an, un alt suflet a fost abandonat de mama sa, potrivit purtătorului de cuvânt al Spitalului Judeţean de Urgenţă, dr. Alina Neacşu. Un al doilea bebeluş încă nenăscut riscă să fie părăsit în primele zile de viaţă, după cum ne-a comunicat Simona Cimpoae, directorul DGASPC. “Zilele trecute, o femeie însărcinată în patru luni a venit la noi ca să ne anunţe că are de gând să-şi abandoneze copilul după ce-l va naşte”, ne-a mărturisit aceasta.

Minorii ajunşi în grija statului supravieţuiesc, deşi sunt lipsiţi de iubirea, protecţia şi mângâierea mamei. Cei mai mulţi dintre ei se simt, totuşi, “diferiţi”, pentru că se compară adesea cu copiii care cresc alături de părinţii lor naturali. Nu au cui să spună “mamă” şi, deşi o “armată” de oameni se implică în dezvoltarea lor emoţională şi personală, nu pot fi substituite sărutările şi grija femeii care i-a purtat 9 luni în pântece. Merg la şcoală ca orice copil de vârsta lor, apoi urmează un liceu, ba chiar unii dintre ei ajung şi la facultate. De la vârsta de 18 ani, statul nu le mai oferă protecţie, iar ei trebuie să-şi ia “zborul” din locuinţele Protecţiei Copilului, asta dacă nu urmează o formă de învăţământ la zi în momentul împlinirii vârstei. Ce se întâmplă cu ei după ce ajung la majorat, vă prezentăm în cele ce urmează.

 

Cum îşi protejează Brăila copiii

Copiii care ajung în grija statului român au vârste diferite. Fie au fost abandonaţi la naştere, fie au fost bătuţi de părinţi ori familia trăieşte într-o sărăcie lucie, sunt câteva dintre motivele pentru care DGASPC propune măsura protecţiei sociale, iar minorul ajunge în locuinţele de tip familial ale Direcţiei. După cum ne-a spus chiar Simona Cimpoae, în prezent, această măsură de separare a copilului de mamă se stabileşte mai greu faţă de anii 2000. “Până în 2005, când a intrat în vigoare Legea 272/2004 privind protecţia şi promovarea drepturilor copilului, stabilirea măsurii de protecţie se realiza mult mai uşor, după părerea mea. Acum, trebuie să fie motive temeinice pentru care se procedează la separarea copilului de mamă. Spre exemplu, în ultimele luni, am fost nevoiţi să stabilim măsuri de protecţie specială pentru copii de vârstă mare, între 14 şi 16 ani, pe fondul neînţelegerilor dintre copii şi părinţi. O fată de16 ani a fost luată pentru că nu voia să mai stea cu părinţii, tatăl o agresa. Un băiat a fost luat pentru că nu se înţelegea cu tatăl. Cauzele care determină stabilirea unei măsuri de protecţie socială sunt multiple, iar fiecare caz în parte este diferit, nu are un caracter repetitiv. Într-un an, pot fi 20 de copii care ajung la noi, în anul următor doar 10. Mai avem un centru maternal, unde sunt protejate cupluri mamă-copil. Acest centru are rolul de a preveni separarea bebeluşului de mamă. Să spunem că avem o mămică în maternitate şi există riscul de a abandona copilul. Atunci îi propunem măsura de protecţie a găzduirii în centrul maternal pentru ca, acompaniată de specialişti şi de personalul de îngrijire, să poată să-şi accepte copilul, să înveţe să-l îngrijească şi să-şi asume mult mai uşor rolul de mamă”, ne-a declarat şefa DGASPC Brăila.

Pentru fiecare copil se realizează un plan individualizat de protecţie, care are ca finalitate reintegrarea în familie. Dacă totuşi acest lucru nu este posibil, urmează integrarea socio-profesională. Până la vârsta majoratului, angajaţii de la Protecţia Copilului stabilesc întâlniri între minori şi familiile lor sau între ei şi rude, iar fiecare caz este evaluat o dată la trei luni, cu ajutorul primăriilor din localitatea de domiciliu al părinţilor. De-a lungul timpului, au existat şi reintegrări în familie şi totul s-a terminat cu bine.

 

Locuinţe ANL şi un loc de muncă, ţinta tinerilor care părăsesc sistemul de protecţie

Luăm şi exemplul unui tânăr care nu a reuşit să se întoarcă în familie. Acesta, cât timp a stat în apartamentele DGASPC, a mers la şcoala din proximitatea locuinţei. Încă din ultimul an de liceu sau şcoală profesională, tinerii sunt pregătiţi pentru părăsirea sistemului de protecţie. Angajaţii Direcţiei colaborează cu Agenţia Judeţeană pentru Ocuparea Forţei de Muncă (AJOFM), iar când este identificat un loc de muncă potrivit aptitudinilor lor, sunt angajaţi. După o perioadă de minim 2 ani, când se presupune că au deja o stabilitate financiară şi profesională, le sunt depuse dosare pentru locuinţele ANL, apoi se mută la casa lor. “De asemenea, un tânăr care a făcut 18 ani mai poate beneficia de această măsură 2 ani în vederea acordării sprijinului pentru integrarea socio-profesională. Dacă în cazul în care pierde din vina lui un loc de muncă identificat sau un spaţiu de cazare, atunci se revocă şi măsura protecţiei speciale. Noi îi pregătim încă din ultimul an de şcoală. Colaborăm cu AJOFM, mergem pe la agenţii economici, iar tinerii sunt acceptaţi pentru o perioadă de probă. Încercăm să le identificăm şi un spaţiu de cazare. Există şi alternativa Fundaţia «Lumina», care le asigură tinerilor care părăsesc sistemul de protecţie un spaţiu de cazare pe perioadă determinată”, ne-a precizat Cimpoae. Mulţi dintre aceşti tineri s-au angajat la cofetării, restaurante, saloane de înfrumuseţare de elită din oraş, la spălătorii auto, croitorii.

Sunt cazuri când tinerii ambiţioşi aleg să-şi continue studiile la facultate şi reuşesc să intre chiar la buget, adică nu-şi plătesc şcolarizarea. Numai în acest an, există deja două fete care şi-au exprimat intenţia. “În acest moment, avem deja o studentă la Galaţi, la Facultatea de Economie şi Administrarea Afacerilor, iar alte două fetiţe au terminat Psihologia Învăţământului Şcolar şi Preşcolar, la Braşov. Avem studenţi şi la Constanţa, la Academia Navală o tânără, iar la Facultatea de Educaţie Fizică şi Sport doi băieţi, iar toţi sunt la buget. Ei au identificat şi două fundaţii care le acordă o bursă cu condiţia ca ei să desfăşoare activitate de voluntariat”, ne-a mai spus şefa DGASPC.

 

Bani la ieşirea din sistemul de protecţie socială

Copiii care beneficiază de sistemul de protecţie socială primesc alocaţie de la stat, ca orice alt copil. Aceşti bani sunt livraţi în conturi gestionate de către directorul DGASPC, iar în momentul în care tânărul îşi ia viaţa în propriile mâini, acesta primeşte suma care s-a strâns în cont, plus o indemnizaţie egală cu salariul minim pe economie. “Indemnizaţia o primesc o singură dată, atunci când părăsesc sistemul de protecţie.  Au fost şi tineri care au plecat cu 4-5.000 lei alocaţie acumulată, asta pe lângă indemnizaţie. Suma asta depinde şi de perioada pentru care s-a impus măsura de protecţie”, ne-a exemplificat Simona Cimpoae. Desigur că au existat cazuri când, în special fetiţele, au cerut bani din alocaţie pentru a-şi cumpăra ceva pentru şcoală sau o rochie pentru banchet.

 

Alternativa Fundaţia «Lumina»

Fundaţia “Lumina”, situată în cartierul Obor din municipiu, reprezintă o alternativă pentru copiii care au împlinit 18 ani şi care s-au aflat până la această vârstă în grija statului. Aceştia pot alege să locuiască pe perioadă determinată la fundaţie, dacă nu au reuşit încă să se integreze socio-profesional. Actualii beneficiari provin din generaţiile care au crescut în fostele centre de plasament ale Protecţiei Copilului, desfiinţate în anul 2005, şi care nu au prins condiţiile mult îmbunătăţite faţă de creşterea în leagăn, cum se practica pe vremuri. Pentru aceste suflete, fundaţia este “acasă”, este locul unde se adăpostesc de pericolele nopţii, de gerul năpraznic al iernii şi de arşiţa verii. Este locul unde învaţă că, deşi nu au avut parte în copilărie de mângâierea blândă a mamei sau de îndrumările tatălui, sunt la fel ca toţi oamenii ajunşi la vârsta maturităţii, pragul de pe care îţi iei zborul şi începi să trăieşti pe propriile picioare. Mulţi dintre adulţii găzduiţi la “Lumina” au reuşit să se angajeze, să se poată întreţine singuri, iar cu ajutorul conducerii fundaţiei, acum au primit locuinţe de tip ANL şi şi-au întemeiat familii.

“Obiectivul nostru este integrarea în socio-profesională, adică le identificăm locuri de muncă în funcţie de abilităţile pe care le au, după ce sunt pregătiţi, le depunem dosarul pentru locuinţe ANL. În acelaşi timp, nu uităm de partea asta de integrare socială unde ei sunt defectuoşi, un asistent social şi întregul colectiv îşi aduce aportul asupra dezvoltării aptitudinilor şi a posibilităţii de integrare socială a acestor tineri. Din 2012 şi până în prezent, ne-am atins obiectivul pentru 26 de tineri, au obţinut ANL, deci am redat societăţii 26 de tineri, care au o perioadă mai lungă de 24 de luni angajaţi cu un contract de muncă, deci au o stabilitate profesională. Dintre cei 26, opt şi-au întemeiat familii, iar din cei opt, patru au copii”, ne-a declarat Carmen Neacşu.

 

Un tort pentru toţi sărbătoriţii...

În sufrageria fundaţiei, pe un perete stau lipite zeci de poze care, aranjate cronologic, prezintă poveştile tinerilor de aici, surprinse în momentele importante din viaţa lor. Aşa cum ne-a povestit Carmen Neacşu, mulţi dintre beneficiarii fundaţiei au avut primul lor tort aniversar abia în 2013. Trimestrial, se cumpăra un tort, iar fiecare tânăr care era născut în perioada respectivă punea lumânările sub formă de cifre corespunzătoare vârstei pe care o împlinea şi sufla în ele. “Toţi plângeau şi nu înţelegeam de ce. I-am întrebat «Măi copii, de ce plângeţi? Ăsta trebuie să fie un moment fericit din viaţa voastră». «Doamnă, plângem pentru că ăsta este primul tort din viaţa noastră. Nouă nu ne-a făcut nimeni tort până la vârsta asta!». Şi am zis bine, hai să plângem anul ăsta, iar la anul să fim veseli”, ne-a povestit directorul fundaţiei. Numai că, în 2014, un fost deputat de Brăila a aflat de povestea emoţionantă a tortului şi a decis să le aducă o bucurie: a cumpărat câte un tort pentru fiecare sărbătorit. “Iar au început să plângă tinerii noştri şi acum chiar nu mai înţelegeam de ce. I-am întrebat, la care ei mi-au răspuns «Păi, nu vedeţi că pe tortul ăsta scrie numele meu? E doar tortul meu şi atât, mi-a apărut numele pe el...»“, şi-a amintit sursa citată.

 

Janet, o tânără redată societăţii: «Am aflat că am o soră ma mare de la bucătăreasa şcolii de fete»

Mariana Jantea are 29 de ani şi lucrează cu carte de muncă în atelierul de croitorie al Fundaţiei “Lumina” de 3 ani. “Janet” îi spun prietenii. Are talent la desen, iar “mama” îi spune doar doamnei Mioara, tutorele care o supraveghează în atelierul de croitorie. De ce îi spune “mama”? Pentru că a reuşit să o educe, a învăţat-o să se abţină de la înjurături, căci vorbea mai urât decât băieţii, cum ea însăşi a recunoscut. A învăţat-o să fie curată, iar atunci când Janet a obţinut locuinţă ANL în Lacu Dulce, a ajutat-o să mobileze apartamentul cu strictul necesar: mobilier, maşină de spălat, aragaz, frigider. Deşi vorbeşte frumos şi se comportă civilizat, are şi momente când se enervează şi nu se mai poate controla. “Da, aşa mă enervez uneori şi nu mai ştiu ce trebuie să fac, îmi vine să arunc cârpele şi mă mişc de colo-colo, însă «mama» mă linişteşte imediat. Eu vreau să fiu tot timpul calmă, aşa model cum m-a învăţat doamna Mioara, nu vreau să o supăr...”, ne-a povestit Janet.

A fost abandonată imediat după naştere în maternitatea brăileană şi de atunci a ajuns în grija statului român. A mers la grădiniţă, apoi la fosta şcoală specială de fete de pe Buzăului. S-a mutat într-unul din apartamentele DGASPC. “De la maternitate, am ajuns la Preşcolară 1, apoi la C.P. 5, apoi la Şcoala Specială de fete de pe Buzăului, după care la apartament la «Brânduşa» timp de 2 ani până am terminat şcoala de arte şi meserii, la cofetar-bucătar”, a continuat tânăra. Nu prea i-a plăcut şcoala, recunoaşte ea, dar acum, datorită doamnei Mioara, s-a înscris la liceu la seral, e în clasa a XII-a. “Când am auzit că vrea să mă înscrie la liceu am început să plâng. Nu am vrut. Dar până la urmă m-am dus de gura ei şi azi chiar îmi place. Dau teze, vorbesc cu colegele, îmi salut profesorii pe stradă”, ne-a povestit Janet. Deşi nouă ne pare un lucru normal să salutăm cunoscuţii pe stradă, pentru ea este o realizare, un mare pas spre recuperarea şi integrarea socială.

“Părinţii m-au căutat când aveam 13-14 ani. Sincer să vă zic, nu mi-au dat nicio explicaţie pentru că m-au abandonat, mi-au zis doar că nu au avut posibilitatea să mă crească şi atât. Eu mai am o soră mai mare cu 3 ani. Ea stă în Viziru acum, o vizitez. Mi-a zis că şi ea a fost abandonată tot la naştere, ca şi mine. Am aflat că am o soră prin bucătăreasa de la şcoala specială de fete, doamna Gina. Când mi-a zis că am o soră, i-am zis că nu o cred. Şi mi-a demonstrat dânsa când mi-a adus-o să o cunosc. Semănăm, am simţit o bucurie mare când am cunoscut-o. Ea s-a angajat de vreo 2 ani la o patiserie din oraş”, a continuat Janet cu o bucurie în ochii săi negri şi mari.

 

«Lumina» pâlpâie. Are nevoie de ajutor!

Fundaţia funcţionează de 20 de ani într-o clădire a Primăriei, printr-un contract de comodat, ceea ce înseamnă că nu plăteşte chirie către municipalitate, în schimb se obligă să aibă grijă de clădire pe propria cheltuială atâta timp cât este găzduită acolo. Clădirea este formată din parter şi patru etaje, iar până în 2013, starea acesteia era deplorabilă, atât pe interior, cât şi în exterior. Noul director executiv, Carmen Neacşu, a reuşit să renoveze o parte a clădirii cu ajutorul unor sponsori şi persoane cu suflet mare, însă mai sunt camere şi băi de renovat, bucătărie de utilat şi ferestre de înlocuit. Aceasta susţine că acum are nevoie de ajutor mai mult ca niciodată, întrucât în luna iunie vor mai sosi tineri la centru şi nu există camere de găzduire renovate.

Numai pentru renovarea etajului 1, fundaţia are nevoie de 21 de plafoniere, 21 de întrerupătoare, 42 de prize, 5 găleţi de var lavabil la 25 litri, 35 mp faianţă pentru bucătărie, un aragaz, o chiuvetă dublă şi o maşină de spălat rufe. La această listă, se adaugă şi renovarea unei băi care costă între 8.000 şi 9.000 lei, sumă la care directorul executiv a ajuns după ce a reuşit să renoveze o altă baie din fundaţie. În plus, mai sunt necesari 5.000 lei pentru repararea celor 21 de ferestre. Până nu demult, fundaţia s-a bucurat de sprijinul unor sponsori, dar şi de ajutorul unui american care, după ce a văzut activitatea tinerilor de la “Lumina”, a decis să-i sprijine să-şi renoveze camerele. Însă, mai sunt încăperi de renovat, iar tinerii care urmează să sosească de la DGASPC trebuie să aibă un acoperiş deasupra capului şi să nu le picure în cameră atunci când plouă afară.

Mai mult, Carmen Neacşu a aflat şi despre un concurs online, la care s-a şi înscris în anii anteriori şi a reuşit să câştige câteva materiale pentru renovarea fundaţiei. Câştigătorul se desemnează în urma like-urilor primite la poveste şi fotografii. Pagina de facebook pe care puteţi intra şi dumneavoastră şi să ajutaţi gratuit Fundaţia “Lumina” se numeşte “Patru mâini”, iar în cronologie există link către site-ul web unde puteţi vota fundaţia, pentru renovare. Sau puteţi accesa direct link-ul www.filantropi.patrumaini.ro/2017, unde alegeţi judeţul şi puteţi vota cu ajutorul contului Facebook.

 

Datorii de peste 1 miliard de lei vechi la utilităţi

Până să ajungă să se angajeze şi să se mute în propriile locuinţe, tinerii au suportat condiţiile destul de grele din clădirea în care funcţionează fundaţia. Deşi “Lumina” se află la aceeaşi adresă de 20 de ani şi nu a plătit chirie nici măcar un leu primăriei, renovările au lipsit cu desăvârşire, iar datoriile au ajuns la ordinul miliardului de lei vechi la utilităţi. Situaţia a început să se schimbe odată cu venirea la conducere a noului director executiv, Carmen Neacşu. Aceasta s-a zbătut pentru a atrage sponsori şi pentru a câştiga pe la diverse concursuri materiale de construcţii, cu scopul de a renova, în primul rând, camerele în care locuiesc tinerii. Mai mult, o mare parte din datorii au fost achitate. “În momentul în care am venit eu ca director executiv aici, fundaţia «Lumina» avea datorii la Electrica de 467 milioane lei vechi, la CET de 640 milioane lei vechi, iar la apă de 620 milioane lei vechi. Am avut conturile blocate, am fost notificaţi de «n» ori, am fost, practic, la un pas de insolvenţă. Astăzi, în 2017, avem datorii zero la Electrica, zero la apă şi 300 milioane lei vechi la CET. Totodată, în timpul mandatului directorului dinaintea mea, funcţionau două servicii aici: cel pentru îngrijirea persoanelor vârstnice şi cel pentru găzduirea temporară a tinerilor, în număr de 38 pe atunci. Mai trebuie menţionat că nu exista nicio sursă de finanţare. La ora actuală, avem acreditate de către Ministerul Muncii şi Justiţiei Sociale patru servicii: Centrul de pregătire pentru o viaţă independentă adresat tinerilor cu vârstă între 18 şi 26 de ani, Centrul pentru îngrijirea vârstnicilor la domiciliu, iar recent ne-am autorizat ca unitate protejată, care este o formă de economie socială. Vorbim aici de angajatorii cu peste 50 de angajaţi care sunt obligaţi prin lege să colaboreze cu o unitate protejată, adică să angajeze şi persoane cu dizabilităţi. Noi nu suntem societate, noi suntem organizaţie şi avem 75% persoane cu dizabilitate angajate şi 25% fără dizabilitate. Avem un atelier de croitorie, avem 3 persoane cu dizabilitate angajate şi una tutorele care ocupă cu supravegherea întregii activităţi. Am înfiinţat unitatea protejată cu scopul de a aduce un plus economic organizaţiei cu scopul de a achita datoriile. A fost de bun augur pentru că datoria la apă am plătit-o cu unitatea protejată. Nu a fost deloc uşor. În 2016, ne-am atestat ca întreprindere socială. Asta pentru că unitatea protejată, deşi este o formă de economie socială al cărei profit este reinvestit în serviciile sociale, nu este recunoscută la nivel european, ci doar la nivel naţional. Pentru faptul că se anunţă că vor fi nişte finanţări, ne-am atestat şi ca întreprindere socială. Am depus cerere pentru finanţare încă de anul trecut. Suntem în perioada de analiză a cererii”, ne-a declarat Carmen Neacşu.




Categorie articol: 

Comentarii