Sorry, you need to enable JavaScript to visit this website.

Cum se trata naturist gripa în perioada comunistă

• internetul este plin de leacuri şi remedii naturiste, însă cele mai multe dintre ele sunt scrise “după ureche” • în perioada comunistă, Fitoterapia era recunoscută ca ramură a farmaciei şi există o literatură de specialitate bogată în acest sens • pe fondul coronavirusului, am realizat o scurtă sinteză, despre tratamentul pe bază de plante al gripei

 

Utilizarea plantelor medicinale este unul dintre cele mai vechi remedii cunoscute de om. În zilele noastre Fitoterapia Modernă reprezintă tratarea unor diverse afecţiuni cu ajutorul plantelor.

E un trend sau nu, cert este că astăzi tratamentele naturiste sunt la mare căutare, iar mediul virtual e supraîncărcat de informaţii despre fel de fel de “leacuri băbeşti”, cele mai multe dintre ele fiind scrise “după ureche”, de tot felul de persoane despre care nu există certitudinea că au o calificare în domeniu.

Despre putearea miraculoasă a plantelor s-a vorbit, însă, şi în perioada comunistă, chiar existând o bibliografie consistentă din acea perioadă. Cităm câteva frânturi din prefaţa cărţii “Plantele medicinale în apărarea sănătăţii” de Farm. Corneliu Constantinescu - 1967:

“Grija partidului nostru pentru apărarea sănătăţii celor ce muncesc se oglindeşte şi în ansamblul de măsuri pentru acordarea asistenţei medicale gratuite, sporirea numărului de case de naştere, creşe, dispensare, crearea unei vaste reţele profilactice şi a unei industrii moderne de medicamente.

 O dovadă a preocupării statului nostru pentru sănătatea populaţiei este şi dezvoltarea sectorului de plante medicinale. Plantele medicinale sunt astăzi valorificate în mod ştiinţific prin unităţile cooperaţiei de consum. În prezent se recoltează peste 200 de specii de plante medicinale din flora spontană şi se cultivă 28 de plante medicinale şi aromatice.”

Cărţile reprezintă o sumă de lucrări, destul de bine documentate de către oameni de ştiinţă de la acea vreme, precum farmacişti, doctori, biologi.

Pe fondul celebrului coronavirus, ne-am rezumat numai la tratamentul naturist al gripei şi am realizat o sinteză din câteva cărţi cum ar fi: “Plantele medicinale şi aromatice de la A la Z” ,editura RECOOP - Bucureşti 1983; “Bioterapie”, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică - Bucureşti 1986; “Plantele medicinale în ajutorul sănătăţii”, editura RECOOP - Bucureşti 1976.

Şi în anii '80, gripa era definită ca fiind o boală infecto-contagioasă, cauzată de virusuri, caracterizată prin febră şi, în special, prin simptome ale aparatului respirator (tuse, strănut, coriză). Pe lângă recomandarea repaosului la pat şi a unui consum echilibrat de alimente bogate în vitamine, autorii acestor cărţi vin şi cu formulele ceaiurilor vindecătoare, pe care le vom enumera în continuare.

 

Ceaiuri

-Flores Sambuci (flori de soc) cu acţiune sudorifică, combate febra. Se beau 3-4 căni pe zi dintr-o infuzie cu 1-2 linguriţe la cană

-Genţiana Lutea L. (ghinţura) - contra febrei. Se foloseşte ca decoct, cu o linguriţă de plantă mărunţită la 500ml de apă rece. Se fierbe 15 minute şi se bea fracţional în trei reprize, înaintea meselor.

-Ocium Basilicum L. (busuioc) Se foloseşte ca infuzie, dintr-o linguriţă de plantă la 200 ml apă clocotită. Se beau trei căni pe zi, după mesele principale, din care una seara înainte de culcare

-Eryngium Planum L. (scai vânăt) combate tusea. Se foloseşte ca decoct din două linguri de plantă la cană. Se iau patru linguri pe zi.

-Cortex Salicilis (coajă de salcie) Se foloseşte ca decoct din două linguri la o cană. Se iau trei linguri pe zi pentru combaterea durerilor musculare.

 

Formulă de ceai sudorific

 

formula: Flori de soc, flori de tei, flori de muşeţel, rizomi de pir, isop.

În gripă sau răceală, însoţite de temperatură, ceaiul sudorific provoacă o transpiraţie abundentă, urmată de o scădere a febrei. Proprietăţile sudorifice sunt atribuite florilor de soc şi de tei ce intră în compoziţia ceaiului. O dată cu transpiraţia, s-a urmărit ca substanţele toxice ce se formează în organism să fie eliminate şi prin diureză. În acest scop, formula acestui ceai s-a completat şi cu rizomi de pir. Pentru dezinfectarea căilor respiratorii şi pentru a mări puterea de rezistenţă a organismului contra microbilor, în formula ceaiului s-au introdus plante cu acţiune antiseptică şi bactericidă precum muşeţelul şi isopul.

Transpiraţia provocată de ceaiul sudorific ajută mult la ameliorarea şi vindecarea aparatului respirator.

Ceaiul se bea cât mai călduţ, îndulcit cu zahăr sau miere de albine.

Inhalaţii

 

-Ocium Basilicum L. (busuioc) şi Carum carvi L.(chimen). Într-un vas cu apă în  clocot se pun două linguriţe cu amestec pentru o inhalaţie. Se pot face două inhalaţii pe zi, dintre care una seara înainte de culcare.

 

Frecţii

 

-Flores Lavandulae (flori de levănţică). Se fac frecţii cu oţet aromatic preparat prin macerare. Timp de şapte zile, din 80-80 grame de flori peste care se pune un litru de oţet rezultă maceratul. Se strecoară prin presare, apoi se fac două frecţii pe zi.

-Flores Rosae (petale de trandafir). Se fac frecţii cu oţet aromatic preparat prin macerarea, timp de cinci zile, a 100 grame petale, 100 ml alcool şi 900 ml oţet. Se strecoară printr-un tifon presându-se bine petalele.

 

Apiterapie

 

Tinctura de propolis 20%, cu acţiune antivirotică. Se iau 20-30 de picături într-un păhărel cu apă sau cu lapte, de 2-3 ori pe zi, înainte de mese cu o oră.




Categorie articol: 

Comentarii