Dar cum să mai crezi în miracole când realitatea te încorsetează şi te pune la zid? Cum să împachetezi în staniol evenimentele care sfidează bunul-simţ şi să le agaţi apoi cu nonşalanţă, ca pe nişte bomboane cu iz penal, în bradul ipocriziei care se înalţă pe platoul din faţa unui palat care nu mai este de mult timp administrativ pentru judeţul nostru?
În fiecare an, de Sfântul Nicolae, copiii îşi lustruiesc ghetuţele sau cizmuliţele, pentru ca Moşul să treacă pe la ei şi să le aducă daruri. Daruri pentru cei cuminţi şi cei buni. Celor neascultători, Moş Nicolae le aduce o nuieluşă. Legenda lui Moş Nicolae s-a răspândit în toată lumea şi a luat caracteristicile fiecărei ţări, ziua Sfântului Nicolae devenind astfel ziua darurilor şi a activităţilor caritabile.
La Brăila însă, aceste acţiuni au căpătat un caracter festivist şi toate nuieluşele cărate în spate de Moş Nicolae nu reuşesc să "altoiască" cefele groase ale politicienilor îmbuibaţi de putere, care nu vor să se mai dezlipească de funcţii. De luni bune, consilierii miniparlamentului brăilean joacă ţurca pe maidanul Consiliului Judeţean, iar noi aşteptăm încă o tură şi încă o tură, ca în jocul de-a popa prostu, să le vină mintea la cap. Infectaţi de virusul puterii, consilierii judeţeni se cred nişte mici dumnezei plămădiţi din pasiuni politice şi fac legea într-un judeţ care, şi aşa, este bătut de Dumnezeu. Şi încă nu au venit peste noi ninsorile şi viscolul care să ne spulbere din picioare. Dar au venit ploile, cu marea asfaltare. Pe arterele principale ale oraşului se raşchetează zăpada şi se toarnă covor asfaltic peste gheaţă, banii publici se duc încă o dată pe apa Sâmbetei şi în gropile ce au înflorit la tot pasul.
De Moş Nicolae, mi-am curăţat ghetele de mocirla care a cuprins întregul oraş, le-am aşezat în faţa uşii şi mi-am dorit sănătate şi bucurie pentru toată lumea. Mi-am dorit ca noaptea magică, de Sfântul Nicolae, noaptea Sfântă de Crăciun şi anul ce ne bate la uşă să ne aducă bunătate şi înţelepciune, putere şi lumină în suflet. Mi-am dorit ca oamenii să-şi ridice privirea pe stradă şi să-şi zâmbească fericiţi. V-aţi întrebat vreodată câtă magie există într-un zâmbet şi câte speranţe înmuguresc pe altarul sărbătorilor de iarnă?
O întrebare îmi macină însă liniştea acestei magii: oare ce şi-au dorit cei care conduc destinele acestui judeţ?
