Vine sfârşitul lumii! Aşa îmi spunea bunică-mea ori de câte ori auzea de vreo nenorocire de genul că unul şi-a violat copilul sau că altul şi-a omorât soacra şi apoi şi nevasta. Cică astea erau semne de la Dumnezeu că nu ne mai rabdă şi că în curând o să ne dea Delete.
Uite că de atunci au trecut aproape 30 de ani iar sfârşitul lumii se lasă aşteptat. Mai mult, nenorocirile s-au înmulţit, deci nici vorbă ca lui Dumnezeu să i se fi acrit de noi, muritorii de rând.
Iar când zic nenorociri mă gândesc, de exemplu, şi la cazul femeii din Lanurile care şi-a ucis soţul (fost poliţist local), l-a tranşat, l-a ascuns în grădină, în pod şi pe unde a mai găsit loc pentru oase, după care şi-a pus traista în băţ şi a plecat definitiv din casă.
De atunci au trecut aproape doi ani, timp în care rudele poliţistului local ciopârţit l-au căutat şi-n gaură de şarpe, numai în podul casei nu. Ei bine, acolo, în pod, zăcea craniul, în momentul în care criminaliştii s-au apucat de scotocit casa.
Nu atât surprinzător cât amuzant mi s-a părut faptul că deşi probele o indică drept autor al crimei, femeia din Lanurile susţine în continuare că este nevinovată. O să spuneţi că nu e primul criminal care neagă crima comisă. De acord, numai că în cazul de faţă dovezile sunt destule de clare, în sensul că există suficiente indicii pentru acuzarea soţiei de 34 de ani. Şi cu toate astea ea spune că nu a făcut nimic.
Spusele ei m-au făcut să mă gândesc cum ar fi posibil ca o femeie care şi-a tranşat soţul şi i-a urcat craniul în pod să fie nevinovată. Şi am ajuns la concluzia că acest lucru putea fi realizat numai şi numai dacă soţul ei era un porc. (Smooth Criminal)
