Sorry, you need to enable JavaScript to visit this website.

Cum poţi să mai ai încredere în ei?

Când te frigi cu ciorbă, sufli şi-n iaurt, spune o înţeleaptă şi veche vorbă din popor, de care chiar poporul, în general, uită o dată la fiecare 4 ani. Când însă trece doar o lună de când te-au ars guvernanţii, parcă nu mai poţi trece uşor cu vederea. Despre a avea încredere în ei, nici nu mai încape vorbă. Este exact ca într-o situaţie în care ai de-a face cu nişte hoţi: când l-ai prins pe unul cu mâna în buzunar, stai cu ochii pe el ca pe butelie.

Cam aşa se întâmplă acum cu modificările la Legea graţierii, depuse de senatorul PSD Şerban Nicolae, care vrea să-i scape din puşcării şi pe corupţi. Că, deh, săracii, stau în igrasie şi câte trei într-un pat. Trecând peste faptul că în puşcării nu se stă nicidecum doi sau trei deţinuţi într-un pat (poate doar în unele nopţi mai „speciale”, la dorinţa unora dintre ei), dar în spitale chiar se stă câte doi bolnavi într-un pat, este clar că grija care îl fură pe Nicolae de la logica bunului simţ n-are legătură cu condiţiile din penitenciare. El are o misiune, o sarcină, o obligaţie: aceea de a-i scăpa pe corupţi de închisoare.

Şerban Nicolae este omul de sacrificiu. Ăla care să-şi ia înjurăturile, în caz că le iese aranjamentul cu graţierea. Un fel de Iordache: aşa cum fostul ministru al Justiţiei a fost omul de sacrificiu din guvern, aşa şi Nicolae este omul de serviciu din Parlament. Lui Iordache nu i-a ieşit, a fost dat afară din guvern, dar Guvernul îşi vede liniştit de treabă. Nu de alta, dar nici nu ştiau ceilalţi – membri ai guvernului sau ai conducerii PSD – ce are în cap Iordache. Ei erau curaţi ca lacrima, nu alta!

Cam aşa se întâmplă şi acum: Şerban Nicolae o face pe rebelul, ceilalţi pesedişti se fac că nu ştiu ce l-a apucat, Dragnea se jură că nu ştie nimic şi dă ordin celorlalţi parlamentari ai partidului să voteze împotriva graţierii corupţilor. Scenariul e cam acelaşi ca la OUG 13, doar că ne-am prins şi atunci că nu Iordache era miza, ci doar instrumentul.

Ce să vezi, Niculae rămâne disidentul partidului şi nu renunţă la idee şi, vai, nimeni altcineva din PSD n-ar fi de acord cu aşa ceva! Mai ales Dragnea. Aiurea! După episodul OUG 13, n-ai cum să crezi aşa ceva. N-ai cum să mai poţi avea încredere în asemenea atitudini. După ce te-ai ars cu legalizarea hoţiei – noroc cu acel termen de 10 zile, pe care încă n-am aflat cine l-a pus şi l-a lăsat în textul final al ordonanţei – nu ai cum să nu crezi că tot ce se întămplă acum la PSD faţă de proiectul graţierii nu este decât un scenariu ieftin, un teatru de prost gust, o cacealma nereuşită sau o mare distragere a atenţiei. Nu de alta, dar cifrele reale privind bugetul, încasările şi cheltuielile guvernamentale (asupra cărora o să revin în curând) arată îngrozitor de prost şi miros deja a dezastru. Apropo, credeţi că euro creşte zilele acestea doar pentru că a dat soarele şi-i prieşte căldura?




Categorie articol: 

Comentarii